„Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.” (Ioan 3,30)
Biserica Ortodoxă prăznuiește în această duminică Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul. Numeroși credincioși s-au alăturat obștii monahale a Mănăstirii pentru a-l cinsti în rugăciune pe Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului.
Întâmplarea aceasta mi-a povestit-o un tânăr.
Trăim împreună fără să fim căsătoriţi civil. Astfel ne cercetăm relaţia, înainte de a o înregistra la Stat. Ce este rău în acest lucru? (Marina B.)
În primul rând, vreau să le spun fetelor, femeilor, că a vrea să te măriți este o dorință normală- însă ideea vulgară de a te mărita „cu cine o fi, numai bărbat să fie și să mă pot cununa cu el în rochie albă” trebuie eradicată.
Egumenul Sfintei Mănăstiri Simonos Petras, Arhimandritul Elisei, în continuarea interviului pe care l-a acordat periodicului Pemptousia, vorbește despre monahism și căsătorie, ca două căi prin care omul se apropie de Dumnezeu și de semenii săi și călătorește spre mântuirea sa ca persoană.
Multe neînţelegeri şi certuri pornesc de la faptul că oamenii se jignesc unii pe alţii, îşi provoacă durere în suflet şi de aceea suferă. Un cuvânt spus cu dragoste face din lup mieluşel.
În familie trebuie să vorbim cu mult calm. Îmi aduc aminte de un caz din viaţa familiei Fericitului Augustin. Mama lui era o femeie foarte smerită, pe când tatăl, foarte supărăcios. Adeseori el îi provoca pe cei din casă la ceartă şi părea că scandalul e inevitabil, dar apoi se atenua. Prietenele mamei o întrebau:
Cei care au trăit ani în şir necununaţi, chiar dacă au trăit fără să se înşele, ei nu se pot împărtăşi, iar ceea ce împart de pomană nu este primit înaintea lui Dumnezeu, deoarece trăiesc în curvie, fără binecuvântarea lui Dumnezeu, nesocotindu-i poruncile. Pomenile stau pe loc până ce fac Cununia.
ARHIM. EFREM: Soţii ortodocşi trebuie să fie conştienţi de faptul că amândoi se împărtăşesc de păcat şi de greşeli. Trebuie însă ca la baza familiei să fie o comuniune în Hristos prin taina Bisericii – este foarte important! „Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă”.
Nu cred că este posibilă vreo căsătorie fără acordul lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu doreşte unirea a doi tineri, căsătoria nu are loc: ori moare vreunul dintre logodnici, ori se despart, ori rămân necăsătoriţi şi astfel nu se mai ajunge la taina căsătoriei.
De ce unii nu-şi găsesc niciodată jumătatea, altfel spus nu se pot căsători?
Stareţul Efrem Katunakiotul se ruga şi îi ajuta duhovniceşte şi pe fraţii lui, precum şi pe celelalte rude, care aveau nevoie. Cu toate acestea, niciodată nu i-a vizitat; au trecut zeci de ani până când s-au văzut la Katunakia.
„Odată în vis”, ne povestea Stareţul, „l-am văzut pe fratele meu căzând în mare şi mă întrebam dacă s-a înecat sau nu. Atunci am început să merg pe deasupra valurilor aşteptând ca el să iasă la suprafaţă.
Am citit această povestioară care m-a impresionat foarte mult şi că orice lucru frumos şi folositor, încerc să o împart cu voi. Iarăşi sper ca printre aceste rânduri să găsească fiecare din noi gândul cel frumos.
Era o familie destul de necăjită care trăia undeva la țară. Femeia era foarte credincioasă și în ciuda faptului că soțul era cam iubitor de băuturică – nu-și pierduse nădejdea că Dumnezeu va rândui cumva ca familia ei să intre in ROST.
Trebuie să te rogi lui Dumnezeu și sfinților protectori ca să îți îndrume pașii în viața de familie și să afli persoana care este potrivită pentru sufletul tău. (Radu-Georgian C., 33 ani, Inginerie Alimentară)
Consider că soțul, în primul rând, trebuie să fie credincios cu adevărat, nu doar la nivel declarativ, și să aibă o viață curată în Hristos. Având o credință puternică în Dumnezeu, toate celelalte se vor rândui cum e mai bine.
V-aş mulţumi din suflet dacă mi-aţi răspunde şi mie. Am auzit multe despre blesteme şi în special despre o persoană care ar putea să aibă cununiile legate. Ce înseamnă asta? Chiar aş putea să am cununiile legate? Pentru că am avut o relaţie cu cineva acum patru ani şi de atunci nu mai pot avea nici o relaţie. Am tot încercat, nu sunt urâtă şi nici proastă.
– De ce se face îmbisericirea pruncului şi a mamei după 40 de zile de la naştere?
– Prin îmbisericire, pruncul nou-născut este dăruit lui Dumnezeu, Care i-a dat viaţă, în semn de mulţumire, iar mama primeşte curăţire firească şi binecuvântare pentru a naşte şi alţi copii.
Aţi pomenit de naşi, de perechile acelea de naşi. Să clarificăm puţin lucrurile: De ce nu e permis să fie mai mulţi naşi? Adică mărturisirea aceea să fie mai întărită de „comunitatea naşilor”?
Sunt gândurile păcătoase un fragment din ființa noastră? Cum se nasc și cum pot fi alungate? Cum trebuie să trateze omul aceste produse ale răului și cum poate să le învingă?
Cunoscuta revistă rusească “Slavianka” a publicat un interviu cu arhimandritul Efrem, egumenul Sfintei Mari Mănăstiri a Vatopedului, pe tema “Gândurile păcătoase”. Gheronda Efrem, care este cunoscut tuturor datorită profunzimii cuvântului său duhovnicesc şi clarităţii cu care descrie cele mai subtile sensuri spirituale, încearcă să ne ofere o imagine cât mai limpede a ceea ce numim gânduri păcătoase, subliniind faptul că uneori anumite gânduri ne întăresc duhovniceşte.