
De la întemeierea lor, mănăstirile au fost și rămân a fi un veritabil nucleu de promovare a evlaviei şi a credinței. Și acest lucru este cel mai important pentru că menirea unei mănăstiri este ridicarea monahismului prin cultură și punerea lui în slujba bisericii și a neamului, este continuarea vieții monahale, în rugăciune și post, dar și alinare pentru cei sărmani și neputincioși – un centru de cultură spirituală și de educație creștinească.
Străvechea vatră monahală de la Suruceni – citatadelă a credinței strămoșești aflată în preajma Chişinăului, este o oază a credinței strămoșești atestată documentar de la anul 1785.