Sfinții părinți ne învață

Ceea ce ți se dă spre folosință, primește!

Dacă tu, om fiind, începi să cercetezi gândul lui Dumnezeu și să zici: „Am aflat și am înțeles tainele lui Dumnezeu”, pui mintea ta cea omenească mai presus de gândul lui Dumnezeu, obiectul cercetării tale. Și amarnic te rătăcești. Pentru că, cu cât vrei, cu mintea ta, să cercetezi și să pătrunzi tainele lui Dumnezeu, pe atât intri într-un adânc de nepătruns și nu înțelegi nimic. Chiar și întrebările care îți vin în minte referitor la ce se întâmplă zilnic cu tine sunt de necuprins și fără răspuns.

Continuare …

Harul poartă sufletul, precum o mamă îşi poartă pruncul

Când copilul, în loc să se uite după mamă, începe să se uite ştrengăreşte după altele, mama lasă copilul singur şi se ascunde. Observând că e singur, copilul începe să ţipe şi să-şi strige mama… Mama se iveşte iarăşi, ia copilul în braţe… şi copilul se strânge şi mai tare la pieptul ei.

Continuare …

Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta

Fraţii mei iubiţi, mari şi negrăite sunt bunătăţile sfinţilor, covârşind orice minte şi cuvânt, căci ei sunt moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori ai lui Hristos. Căci le-a gătit lor Stăpânul slava Ierusalimului celui de sus, sălaşurile cerurilor cele nestricăcioase şi celelalte bunătăţi care sunt greu de tâlcuit şi greu de povestit celor de pe pământ. Nici nu le-a primit pe acestea auzul, nici nu le-a bănuit sau văzut duhul.

Continuare …

Să ne pocăim, fraţilor! „Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi”

Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos „ieri şi azi şi în veci este acelaşi” (Evr. 13, 8). Dacă într-adevăr aşa este, dacă Dumnezeu nu suferă schimbare, dacă El este la fel de iubitor şi milostiv ca înainte, atunci cum se poate explica aceasta că, deşi ucenicii Săi şi mulţime mare de oameni cândva L-au urmat, acum noi nu mai ascultăm chemarea Lui şi nu Ii urmăm paşii? Este cumva o lipsă de iubire pentru El şi pentru căile Lui? Dragii mei, oare este posibil să nu ne mai iubim Mântuitorul?

Continuare …

La păcatele aproapelui să nu luăm aminte (cum să luptăm cu osândirile)

Fiecare din voi va da seama despre sine lui Dumnezeu. Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: Să nu daţi fratelui prilej de poticnire sau de sminteală.” (Romani 14,12-13)
***
Pe om îl vezi pe dinafară, dar ce e înăuntrul său nu. (Proverb rusesc)
***

Răpirea în văzduh a Monahului Isaac Dionisiatul – minunea Sfântului Ioan Botezătorul

La 21 mai, anul mântuirii 1932, a adormit în Domnul monahul Isaac, în vârstă de optzeci şi doi de ani, după ce a trăit în mănăstire mai mult de şaizeci de ani. Originar din satul Kavukli, comună Saranda Eklisies – Thra-kis, Părintele Isaac s-a făcut pildă vie de petrecere virtuoasă.
Împreună cu acest cuvios monah Isaac am stat în trei rânduri la metoace şi am văzut şi am auzit de aproape lucruri minunate, care pricinuiau uimire, unele dintre ele de necrezut pentru trândăvia noastră, pentru generaţia noastră puţin credincioasă şi mică la suflet.

Continuare …

Puțină fericire, puțină nefericire și moartea fac cu putință această viață

Viața omenească nici nu s-ar putea închipui fără de trei lucruri: fericire, nefericire și moarte. Puțină fericire, puțină nefericire și moartea fac cu putință această viață.
Chimia morală a acestei lumi este mult mai interesantă decât chimia fizică.
Fericirea este darul lui Dumnezeu, nefericirea este îngăduința dumnezeiască, iar moartea este biruința lui Dumnezeu.

Continuare …

Sfântul Serafim de Sarov, monahul cu nume de văpaie

Încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Cuviosul Serafim de Sarov se regăsește între cei mai cunoscuţi şi îndrăgiţi sfinţi în Rusia pravoslavnică, iar mai apoi în Ortodoxia de pretutindeni. Şi aceasta pentru minunile săvârşite de el încă din viaţa pământească. Vindecările de boli sufletești și trupești, potolirea epidemiilor, descoperirile dumnezeiești de care s-a învrednicit, poveţele date celor care-l vizitau, darul înainte-vederii, toate l-au făcut de neuitat pe sfântul din Sarov în sufletele evlavioase.

Continuare …

Eu nu-ți cer plată pentru cele ce-ți dau!

Dumnezeu îți spune: „De vrei să te împodobești, împodobește-te cu podoaba Mea! De vrei să te înarmezi, înarmează-te cu armele Mele! De vrei să te îmbraci, îmbracă-te cu haina Mea! De vrei să te hrănești, hrănește-te la masa Mea! De vrei să călătorești, călătorește pe calea Mea! De vrei să moștenești, moștenește moștenirea Mea! De vrei să te duci în patrie, intră în cetatea al cărei meșter și ziditor Eu sunt!

Continuare …

Fără Duhul Sfânt, nimeni nu poate cunoaște pe Dumnezeu

Trăim pe pământ și nu-L vedem pe Dumnezeu și nu-L putem vedea. Dar dacă Duhul Sfânt vine în sufletul nos­tru, atunci Îl vedem pe Dumnezeu așa cum L-a văzut Sfântul Arhidiacon Ștefan. Prin Duhul Sfânt, sufletul și mintea recunosc îndată că acesta este Domnul. Așa a re­cunoscut prin Duhul Sfânt Sfântul Simeon pe Domnul în micul prunc [adus la templu]; tot așa a recunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt și Sfântul Ioan Botezătorul și a trimis poporul la El.

Continuare …

Nu sta pe gânduri ci dă-I Domnului inima ta

Sfântul Ştefan grăieşte: „Cel Preaînalt nu locuieşte în temple făcute de mâini… Ce casă îmi veţi zidi Mie, zice Domnul, sau ce loc pentru odihna Mea?”. Numai templul nezidit de mână al inimii îl poate încăpea pe Dumnezeu, precum a grăit Domnul: „De Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi; şi vom veni la el, şi locaş la el vom face” (Ioan 14, 23). Felul în care se săvârşeşte acest lucru e pentru noi de nepătruns; dar este lucru adevărat, căci este limpede că atunci „Dumnezeu lucrează în noi şi ca să voim, şi ca să săvârşim, după a Lui bunăvoire” (Filip 2, 13).

Continuare …

Osândindu-l pe aproapele nostru, vom fi părăsiți de Dumnezeu

Osândindu-l pe aproapele nostru, vom fi părăsiți de Dumnezeu. Și când Dumnezeu îl părăsește pe om și-l lasă doar cu puterile lui, atunci diavolul este gata să-l zdrobească, așa cum piatra de moară macină grâul.
Să avem mereu în minte cuvintele Apostolului: Cel căruia i se pare că stă-n picioare să ia seama să nu cadă (I Corinteni 10, 12).

Continuare …

Toate rugăciunile noastre adevărate rodesc la vremea lor

Sunteţi supărată că Dumnezeu nu vă ascultă rugăciunile? Nu vă supăraţi pe Cel de la care avem şi fiinţa, şi viaţa, şi suflarea, şi înţelegerea, şi totul. Vă rog: nu vă plângeţi de Cel ce are de mii de ori mai multă dreptate decât să se plângă de noi înaintea îngerilor şi sfinţilor Săi. Chiar dacă Domnul nu împlineşte întocmai rugăciunile noastre, ele tot aduc roadă în sufletele noastre, făcându-le mai bogate şi mai mature. Aceasta e o taină de care şi-au dat seama cei ce s-au cercetat pe sine duhovniceşte.

Continuare …

Postul este o silire a firii și o tăiere împrejur a dulceții gâtlejului

Săturarea de bucate este maica curviei, iar necăjirea pântecelui e pricinuitoare de curăție. Cel ce mângâie pe leu îl domesticește adeseori, dar cel ce mângâie trupul îl sălbătăcește și mai mult.
Dă pântecelui hrana care-l umple și e ușor de mistuit, ca prin săturare să săturăm pofta lui, iar prin mistuirea grabnică să ne izbăvim de aprindere ca de un bici. Ne vom folosi de un meșteșug împotriva acestei mult meșteșugite patimi: să tăiem întâi mâncările care îngrașă, pe urmă pe cele care ne aprind, apoi pe cele ce ne fac plăcere.

Continuare …

Cine îl judecă pe cel ce nu posteşte păcătuieşte, dar cel ce nu posteşte nu devine drept prin aceasta

Cât de multe comentarii se fac despre post, cum se ridică oamenii împotriva lui, spunând: „De ce ne trebuie postul, şi încă unul aşa sever, de vreme ce Însuşi Domnul zice că nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din inimă (vezi Matei 15, 11), iar Apostolul ne învaţă: cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă (Romani 14, 3) şi Ioan Gură de Aur, în ziua Sfintelor Paşti, îi cheamă la veselie pe toţi, şi pe cei ce au postit, şi pe cei ce nu au postit?”

Continuare …

Niciodată omul nu s-a temut atât de mult de boală și de moarte ca acum când nu se teme de Dumnezeu

Când omul nu înfruntă duhovnicește suferința poate să se sălbăticească. Când o înfruntă însă duhovnicește, se liniștește și se mângâie dumnezeiește. Și după aceea boala devine praznic, pentru că se bucură, căci va fi socotit împreună cu mărturisitorii și mucenicii. Sfinții Mucenici uitau de suferință pentru că iubirea lor față de Hristos era mai mare decât suferința, și o pierdea pe aceasta.

Continuare …