Sfinții părinți ne învață

Păcătosul în fața judecății

Aruncaţi-vă privirile asupra orişicărei grădini veţi voi: într-însa, cu sosirea primăverii, totul s-a înnoit, înfloreşte şi miroase frumos; iar unele ramuri şi unii arbori care în timpul iernii nu şi-au păstrat viaţa lăuntrică acum sunt goi, uscaţi, morţi şi întunecă cu prezenţa lor strălucirea celorlalţi arbori.
Primăvara a adus viaţă, îmbrăcăminte nouă şi podoabe pentru toată împărăţia plantelor. Unele rămân, însă, tot în golătatea şi urâciunea cea de iarnă.

Continuare …

Voia lui Dumnezeu nu o putem afla decât prin judecată

Sfântul Petru Damaschinul, în prima sa carte din Filocalia, ia la rând pe toți oamenii din toate timpurile, în toată diversitatea vârstelor, constituțiilor, chemărilor și a stării materiale și găsește printre ei – trecând peste deosebiri, care merg uneori până la opoziții – atât dintre cei care se mântuiesc, cât și dintre cei care pier. „Cugetând la aceasta – spune el – mi-am frânt sufletul și, în nedumerirea mea, îmi chinuiam mintea cu întrebarea: «De ce se întâmplă așa?

Continuare …

Moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur, ocrotite în Sfântul Munte Athos

Conform tradiţiei noastre ortodoxe, sfinţii sunt cei ce au ajuns în cel de al treilea stadiu al sfinţeniei, numit desăvârşire. După cum se ştie, viaţa duhovnicească se împarte în trei stadii: curăţirea, luminarea şi desăvârşirea. În ultimul, numit și nepătimire sau îndumnezeire, harul Sfântului Duh se uneşte şi cu trupul omului, nu doar cu sufletul, ceea ce face ca şi trupul să se îndumnezeiască şi să ajungă vas al harului.

Continuare …

Să nu fim nepăsători faţă de mântuirea noastră

Ai păcătuit? Vino în Biserică şi şterge păcatul tău. Ori de câte ori cazi pe un drum, tot de atâtea ori te şi ridici; astfel, ori de câte ori păcătuieşti, de atâtea ori să te şi pocăieşti. Nu deznădăjdui, nu fi nesârguincios, ca să nu-ţi pierzi nădejdea în bunătăţile cereşti care s-au pregătit pentru noi. Şi chiar dacă şi la bătrâneţe ai păcătuit, pocăieşte-te şi vino în Biserică. Aici este spital, nu tribunal. Aici se dă iertare, nu ți se cere a răspunde pentru păcate.

Continuare …

Credința care trezește conștiința

O altă prietenă a Fericitei Xenia era şi văduva Galubena, care avea o fată de 17 ani, o fată frumoasă. Xenia o iubea foarte mult pe această fată, pentru blândeţea ei, pentru firea ei liniştită şi pentru inima ei bună.
Într-una din zile, Fericita Xenia merse acasă la ele. Mama şi fiica stăteau la masă şi fierbeau cafeaua la o spirtieră.

Continuare …

Să îți amintești de păcatele făcute mai înainte…

În ce mod să căutăm smerenia?
Trebuie să te străduiești să te cunoști pe tine însuți, lipsurile tale, neputința și limitele tale și să analizezi cât mai des această neputință cu ochii sufletului. Să meditezi la măreția lui Dumnezeu și la păcătoșenia ta, la smerenia lui Hristos.

Continuare …

Lumea va merge la teatru, tu la Biserică

Există o fugă de lume cu trupul: fuga în pustie. Putem însă fugi de lume şi rămânând în lume: fugind de ea prin felul de vieţuire. Prima nu este potrivită pentru toţi şi nu le stă în putere tuturor, dar cea de-a doua este obligatorie pentru toţi şi trebuie împlinită de către toţi. Tocmai la asta ne-a poftit în canonul său Sfântul Andrei când ne-a sfătuit să fugim în pustie prin buna legiuire.

Continuare …

Judecata aparține lui Hristos, nu nouă

Să ne aducem aminte, fraţilor, de Domnul Care zice: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi!”. Şi iarăşi, de Apostolul care ne învaţă zicând: „Cel ce pare că stă să se păzească, să nu cadă”. Şi iarăşi: „Păzeşte-te pe tine ca nu cumva să fii ispitit şi tu”. Că mulţi la arătare au greşit, dar în taină s-au pocăit şi iertare au dobândit şi pe Sfântul Duh L-au primit. Deci, cei care ni se par nouă că sunt păcătoşi, la Dumnezeu sunt drepţi, pentru că păcatele lor le vedem, dar pocăinţa lor n-o vedem.

Continuare …

Principalul grădinar şi cultivator al tainicului nostru pomişor al vieţii: Domnul nostru Iisus Hristos

Iar dacă este aşa, atunci, râvnind după o viaţă creştină vrednică, îngrijindu-vă cum să fiţi pe plac Domnului, Cel ce v-a arătat nu demult o atât de mare milă, desigur că v-aţi lovit de întrebarea: Cum să facem ca să nu cădem iarăşi, cum să ne chivernisim o asemenea rânduială care să nu împiedice, ci să încurajeze viaţa cea nouă, începută după făgăduinţă, cerută de conştiinţă şi dorită de inimă?

Continuare …

„Viața creștină: drum către Mângâietorul”

Dumnezeu… celor smeriţi le dă har. (Iac. 4, 6) Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi II cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi. (In 14, 16-17) Iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. (Rom. 5, 5)

Continuare …

Nu există odihnă pentru cel plictisit dacă acesta nu se uită la Tine

În zori, când mă trezesc, gândurile mele cuviincioase zboară direct la Tine; cele dintâi avânturi ale sufletului meu se îndreaptă către zâmbetul Tău; prima şoaptă din urechea mea este numele Tău, cea dintâi surpriză cu care mă întâlnesc eşti Tu, lângă mine.
Ca un băieţaş după ce a avut un coşmar şi care-şi îmbrăţişează mama, bucurându-se că visul nu l-a despărţit de mama sa, la fel şi eu, când mă trezesc, Te îmbrăţişez şi mă bucur deoarece călătoria mea în somn nu m-a îndepărtat de mâna Ta.

Continuare …

De ce nu mai rodește Cuvântul? O diagnoză a inimii moderne

Cauza nerodirii cuvântului lui Dumnezeu în ziua de astăzi, nu este din vina persoanei care predică, nici pentru că nu se mai fac minuni și alte pricini care le spun oarecare în această privință, ci cauza nerodirii Cuvântului lui Dumnezeu în masa poporului de astăzi este arătată de Mântuitorul în Evanghelie, că oamenii ori sunt cale bătută, unde nu se poate prinde Cuvântul lui Dumnezeu,

Continuare …

Noi nu trebuie numai să iertăm, ci să și uităm

Noi nu trebuie numai să iertăm, ci să și uităm; că așa, întreaga rană a sufletului nostru trebuie vindecată. Precum turbatul niciodată nu simte odihnă, așa și acela, care nu uită vătămarea suferită, ci totdeauna o amintește, niciodată nu va putea avea pacea cea adevărată, pe cât el adeseori pomenește cuvintele sau faptele vătămătorului său.

Continuare …

Mai bine să nu făgăduiești, decât să nu împlinești

A face făgăduinţe Domnului de bunăvoie în cazul unei mari nenorociri sau din dorinţa de a dobândi ceva foarte folositor, eu cred că acest lucru – care există peste tot în Sfânta Scriptură – este o faptă demnă de laudă atunci când făgăduinţa este împlinită. Dacă însă este încălcată, adică nu este împlinită propriu-zis, cel ce a făcut făgăduinţa se face vinovat înaintea lui Dumnezeu.

Continuare …

Cum se cuvine să se poarte la Botezul Domnului cei botezaţi?

De praznicul Dumnezeiescului Botez este vremea potrivită pentru a-i întreba pe cei botezaţi: „Voi, cei botezaţi, vă ţineţi oare în felul cuvenit celor botezaţi? Slujiţi, oare, Acelui Dumnezeu Căruia aţi făgăduit la botez că îi veţi sluji? Privind la voi, va spune, oare, oricine: «Aceştia sunt botezaţi, sunt cei care s-au lepădat de satana, şi de toate lucrurile lui, şi de toată slujirea lui, şi de toată trufia lui»?”

Continuare …