Părinte, care sunt cele mai importante arme cu care biruim ispitele diavolului?
În vreme de ispită trebuie să ne rugăm stăruitor, cu lacrimi și cu zdrobirea inimii
Sfinții părinți ne învață
Toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm
Toate problemele noastre, cele materiale, cele trupeşti, toate să le încredinţăm lui Dumnezeu. Precum spune în Dumnezeiasca Liturghie „şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.” Toată viaţa noastră o lăsăm în seama Ta, Doamne. Ce voieşti Tu, Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ.
De cel ce se smerește până la moarte se minunează îngerii
Prin ascultare de părintele duhovnicesc și prin smerenie ne vom izbăvi de toate pedepsele și chinurile. Cel ce păzește acestea neșterse în cugetul său nu se va împotrivi niciodată în inima sa când va fi certat, sau sfătuit, sau mustrat. Fiindcă cel ce cade în asemenea rele, adică în contrazicere și necredință față de părintele și învățătorul său duhovnicesc, se rostogolește jalnic în prăpastia iadului, încă trăind, ca un fiu al neascultării și al pierzaniei.
Dacă te întristezi pentru un lucru oarecare, înseamnă că nu te-ai predat pe deplin voii lui Dumnezeu
Iată un semn: dacă te întristezi pentru un lucru oarecare, înseamnă că nu te-ai predat pe deplin voii lui Dumnezeu, chiar dacă ţie ţi se pare că vieţuieşti după voia Lui. Cine vieţuieşte după voia lui Dumnezeu, acela nu se îngrijeşte de nimic.
Primește nenorocirile ca pe un leac
Dar tu, iubite, vezi ca nu cumva în vreme de necaz să primești vreun gând rău cu privire la Dumnezeu, devenind nemulțumitor față de Binefăcător, ci cu răbdare primește plăgile Lui, „ca un fiu iubit și nu ca un fiu ilegitim pedepsit de tatăl” (Evrei 12, 6-8), și strigă cu recunoștință: „bine este mie, Doamne, că m-ai smerit” (Psalmul 118, 71). Căci astfel și cei vechi învățau nădejdea în Dumnezeu prin multe osteneli.
La fel și Iosif, înțeleptul acela și dreptul. La fel și David și Iov, cel mult pătimitor și fără de prihană. Și mai înainte de aceștia. Avraam cel mai mare între patriarhi.
Să năzuim spre atingerea unei curății interioare, în simțiri și în gânduri
Să năzuim, iubiților, întru Hristos, fiii mei, spre curăția feciorelnică, spre această chemare dumnezeiască a noastră, spre acest scop al vieții noastre creștinești. Să fim curați nu numai în ceea ce privesc patimile exterioare! O asemenea curăție, cum ar fi abținerea chinuitoare de la desfrânare, le este caracteristică și păgânilor, și ereticilor. Să năzuim spre atingerea unei curății interioare, în simțiri și în gânduri. O asemenea stare așteaptă de la noi Preacurata Maică a Domnului.
De ce o cinstim atât de mult pe Maica Domnului?
Demult o femeie m-a întrebat: Pentru ce este atât de mult cinstită Maica Domnului, mai presus nu numai decât toţi oamenii sfinţi, dar chiar şi decât îngerii şi arhanghelii?
Bucuria lumească nu odihnește pe omul duhovnicesc, ci îl obosește
Bucuria adevărată, curată se poate găsi numai lângă Hristos. Dacă te unești cu El prin rugăciune, vei vedea sufletul tău răsplătit. Oamenii lumești caută bucuria în distracții. Unii oameni duhovnicești o caută în discuții teologice, în predică etc. Dar când se termină acestea rămân într-un gol și se întreabă ce vor face în continuare.
Fie că sunt păcătoase, fie indiferente cele cu care se ocupă, la fel este. De ce nu merg mai bine să se culce, ca să fie buni a doua zi pentru lucru?
Când ne rugăm ne aflăm în prezența lui Dumnezeu
Cunoscând puterea răscumpărătoare a rugăciunii, diavolul, care nu dorește nimic altceva decât pierderea întregii omeniri, ca toți să fie părtași sorții lui, face tot ce-i stă în putință ca să ne împiedice de la rugăciune. Diavolul nu încearcă prea mult să ne împingă să păcătuim, căci știe că pocăința sinceră poate șterge mulțime de păcate, ci încearcă mai cu seamă să devoreze timpul vieții noastre, insuflând în noi pofta de distracții, gustul pentru noutăți și chiar o anume sete de știință și cunoaștere din care până și ideea de Dumnezeu a fost trecută cu vederea.
„Bucuria mea! Te rog, agonisește duh de pace!”
„Ce înseamnă să agonisești bani înțelegeți? La fel și cu agonisirea Sfântului Duh.”
Împlinind dorințele lumești ale inimii, nu vine bucuria duhovnicească, ci stresul
Bucuria adevărată, curată se poate găsi numai lângă Hristos. Dacă te unești cu El prin rugăciune, vei vedea sufletul tău răsplătit. Oamenii lumești caută bucuria în distracții. Unii oameni duhovnicești o caută în discuții teologice, în predică etc. Dar când se termină acestea rămân într-un gol și se întreabă ce vor face în continuare.
Fie că sunt păcătoase, fie indiferente cele cu care se ocupă, la fel este. De ce nu merg mai bine să se culce, ca să fie buni a doua zi pentru lucru?
Păcatul atrage prin dulceaţă, iar apoi chinuie prin amărăciune
Să ne ruşinăm pe noi înşine, primind simţirea ruşinii şi înjosirii păcatului; să ne osândim pe noi înşine, lăsând glasul conştiinţei ‒ sau al nepărtinitoarei dreptăţi a lui Dumnezeu, care vorbeşte prin conştiinţă ‒ să răsune cu toată puterea; însă pe lângă asta, să ne grăbim în urma vameşului a naşte în sufletul nostru acelaşi strigăt tânguitor: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!”.
Calea smereniei și a cunoaşterii propriilor limite
Ava Isaia Pustnicul era un fin cunoscător al inimilor, al semnificaţiei autodisciplinei şi al necesităţii conştientizării propriilor limite, imperfecţiuni şi neputinţe. Una din expresiile lui preferate era typoson seauton („fă slujirile tale cu măsură” – Cuvântul IV, pp. 54-55). Astfel, ascetul se va păzi de excese sau exagerări, pe care Cuviosul Părinte le considera imbolduri ale celui rău. Spre pildă, el îşi îndemna cu blândeţe ucenicii să postească disciplinat şi cu măsură:
Să nu ne pierdem curajul în vremea încercărilor
„Cel care ne mângâie în orice suferinţă”. N-a spus „Cel care nu ne lasă să ne chinuim”, ci a spus „Cel care ne mângâie când suntem încercaţi de suferinţă”. Pentru că aceasta arată şi puterea lui Dumnezeu şi sporeşte răbdarea celor care sunt în dureri, deoarece zice: „Suferinţa aduce răbdare” (Romani 5, 3). Aceasta a spus şi profetul: „Intru necaz m-ai desfătat” (Psalmul 4, l) 82. N-a spus: „nu m-ai lăsat să cad în suferinţă”, nici că „ai îndepărtat deîndată tristeţea”, ci că, în timp ce suferinţa a rămas, m-ai desfătat, adică mi-ai dăruit multa odihnă şi libertate, lucru care, cu siguranţă, s-a întâmplat şi în cazul celor trei tineri.
Amintiţi-vă că stând la rugăciune voi staţi în faţa lui Dumnezeu
– Cum să ne pregătim inima pentru rugăciune?
– Când ne rugăm, trebuie întotdeauna să luăm inima în stăpânirea noastră şi să o îndreptăm spre Domnul. Trebuie să facem asta, pentru ca inima să nu fie rece, vicleană, necredincioasă, făţarnică. Ce folos ai de la rugăciune, de la post? Oare este bine să auzim de la Domnul glasul mânios:
Cele din afară nu au nici o însemnătate fără cele dinlăuntru
Nu suntem chiar aşa de răi: din câte se vede nu facem nici un lucru de ruşine şi nici alţii nu ne socotesc chiar aşa de răi şi nu ne lipsesc de respectul şi consideraţia lor. Si pe lângă asta, nu sunt chiar oameni de rând, ci persoane însemnate. Cel mai gros şi mai întunecat val al orbirii este tocmai aparenta bună-cuviinţă a purtării din afară şi legăturilor cu cei din jur!
Cruță, Milostive Doamne, cruță pe robul Tău, ca să nu mă arăt la Judecata Ta cu frică și cu mare rușine
Cruță, Milostive Doamne, cruță pe robul Tău, ca să nu mă arăt la Judecata Ta cu frică și cu mare rușine, de ocara îngerilor și a oamenilor.
Aici, Mântuitorul meu, pedepsește-mă ca un Părinte iubitor de fii, iar dincolo iartă-mă, ca Cela ce singur ești fără de păcat și multmilostiv – că dacă aici nu-l vei înțelepți pe cel ticălos și nu-i vei da luminarea inimii ca să aducă zi de zi pocăință pentru păcatele sale, ce va face dincolo, neavând nici o îndreptățire?