La ceasul rugăciunii, memoria îţi aduce închipuirile vechilor lucruri, sau grijile noi, sau persoana celui care te-a întristat. Deci, păzeşte-ţi bine mintea, ca să nu-ţi pună înainte problemele ei. Şi să te îndemni continuu să conştientizezi înaintea cui te afli, pentru că este foarte firesc pentru minte să fie atrasă cu uşurinţă de ţinerea de minte a lucrurilor la ceasul rugăciunii.
Atenţia minţii care se osteneşte să afle rugăciunea va aduce rugăciunea. Pentru că rugăciunea urmează ca nimic altceva atenţiei. Deci, să ne îngrijim cu râvnă să dobândim luarea-aminte.
Uneori, prin modul în care vei sta la rugăciune vei putea degrabă să te aduni şi să te rogi bine, alteori te vei osteni mai mult, fără să-ţi împlineşti scopul. Aceasta se întâmplă, ca să cauţi cu mai multă fierbinţeală rugăciunea. Şi după ce o vei primi, s-o ai ca pe o izbândă nedespărţită.
Să ştii că sfinţii îngeri ne îndeamnă la rugăciune, şi stau împreună cu noi, şi se bucură, şi se roagă pentru noi. Deci, dacă ne arătăm nepăsători şi primim gândurile pe care ni le aduc demonii, îi vom mânia mult pe îngeri. Pentru că în timp ce aceştia se luptă atât de mult, noi nici pentru noi înşine nu vrem să-L rugăm pe Dumnezeu, ci dispreţuind slujirea lor, şi părăsindu-L pe Domnul Dumnezeul lor, vorbim cu duhurile necurate. (Sfântul Nil Ascetul)
Glasul Sfinţilor Părinţi, Editura Egumeniţa, 2008, pp. 407-408