Purcezând a te ruga împărătesei de Dumnezeu Născătoare, mai înainte de rugăciune să ai încredinţare tare că nu vei pleca de la ea fără a dobândi milă. Cu vrednicie şi cu dreptate este a cugeta astfel şi a avea atare încredinţare în privinţa ei. Ea este Maica Atotmilostivă a Atotmilostivului Dumnezeu-Cuvântul, iar despre milele ei cele nenumărat de mari şi multe trâmbiţează toate veacurile si toate Bisericile creştine. Ea este cu adevărat adâncul bunătăţii şi al îndurărilor, precum se spune despre ea în canonul Odighitriei (cântarea 5, troparul 1).
Drept aceea, a te apropia de ea prin rugăciune fără o astfel de încredinţare este lucru nechibzuit şi plin de obrăznicie, îndoiala jignind bunătatea ei aşa cum e jignită bunătatea lui Dumnezeu când oamenii se apropie în rugăciune de El fără nădejdea de a primi cele cerute. Cum grăbesc oamenii să ceară milostenie de la un om cu vază şi bogat, a cărui bunătate o cunosc toţi, a cărui milostivire au dovedit-o faptele în rânduri fără număr? De obicei, cu cea mai nestrămutată încredinţare şi nădejde de a căpăta ceea ce doresc. Nici în rugăciune nu trebuie să ne îndoim, să avem puţinătate de suflet.
Fecioara Maria este Stăpâna cea Preabună a tuturor fiilor si fiicelor omeneşti, fiind Fiică a lui Dumnezeu-Tatăl, Care este Dragoste, Maică a lui Dumnezeu-Cuvântul, a Dragostei noastre, Mireasă aleasă a Duhului Atotsfânt, Care este dragoste, de un suflet cu Tatăl şi cu Cuvântul. Cum să nu alergi la o asemenea Stăpână şi să nu aştepţi de la ea toate bunătăţile duhovniceşti…?
Rugaţi-vă, fraţii mei, Maicii Domnului, când viforul urii şi răutăţii se porneşte în casa voastră. Ea, Atotbuna şi Atotajutătoarea, lesne şi prealesne poate împăca inimile omeneşti. Pacea şi dragostea vin numai de la Dumnezeu, Care e singurul lor Izvor, iar Stăpâna este în Dumnezeu şi, ca Maică a lui Hristos, Care e Pacea noastră, râvneşte şi se roagă pentru pacea a toată lumea, mai vârtos a tuturor creştinilor. Ea anume are puterea de a goni de la noi prin porunca sa duhurile răutăţii cele de sub ceruri – aceşti semănători neadormiţi şi plini de râvnă ai răutăţii şi vrajbei între oameni, şi tuturor celor ce cu credinţă şi cu dragoste aleargă la acoperământul ei cel stăpânitor le dă grabnic pace şi dragoste. Să aveţi şi voi râvnă pentru păstrarea credinţei şi a dragostei în inimile voastre; iar de nu vă veţi îngriji singuri pentru asta, nu vă veţi învrednici nici de mijlocirea pentru voi înaintea lui Dumnezeu a Maicii Domnului.
Pe lângă asta, fiţi totdeauna cinstitori osârdnici si evlaviosi ai Maicii Domnului Preaînalt, deoarece cuvine-se cu adevărat a o ferici pe ea, Născătoarea de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată, mai înaltă decât toată făptură, Apărătoarea neamului omenesc. Străduiti-vă să cresteti în voi înşivă duhul smereniei, fiindcă ea însăsi e smerită ca nimeni dintre muritori şi caută cu dragoste numai spre cei smeriţi. Căutat-a spre smerenia roabei Sale, îi spune ea Elisabetei despre Dumnezeu, Mântuitorul ei (Lc. 1, 48, 47).
Dintre toate lucrurile mântuitoare ale lui Dumnezeu în lume, Sfânta Biserică proslăveşte cel mai mult preamarea minune a întrupării lui Dumnezeu şi mântuitoarele urmări ale acesteia pentru neamul omenesc – pe Preacurata, Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu: multe precum nisipul mării sunt laudele închinate Maicii Domnului, mai cu seamă în canoane, stihiri, dogmatici, acatiste. Şi vrednică este de acestea, ba toate aceste laude sunt chiar puţine, fiindcă ea s-a învrednicit a fi Maică a lui Dumnezeu, şi prin ea Dumnezeu S-a unit cu oamenii si i-a îndumnezeit. Si noi suntem datori să respirăm această taină a întrupării, să ne întărim prin ea.
De ce o lăudăm neîncetat, la glasul şi îndemnul Bisericii, pe Preacurata Stăpână de Dumnezeu Născătoare prin nenumărate cântări şi rugăciuni? Pentru a da măcar în parte slavă măririi, sfinţeniei, dreptăţii ei, uimitoarei ei curăţii, smereniei dragostei ei faţă de Dumnezeu si fată de noi, nevrednicii, neîncetatei mijlociri cu care mijloceşte pentru noi, ca să ştim şi să ne amintim nesfârşit de marile binefaceri pe care le-a revărsat prin ea Domnul asupra neamului omenesc: fiindcă prin ea ne-am învrednicit a slavoslovi în veci Sfânta şi de viaţă începătoarea Treime, prin ea am fost înviaţi şi mântuiţi de Dumnezeirea Cea în Trei Ipostasuri. Măritu-s-a Născătoarea de Dumnezeu mai presus de heruvimi şi de serafimi şi de făptură toată pentru mântuirea si mărirea ta, creştine, ca să te mântuiască si să te ocrotească pe tine.
Unde, în care biserici eterodoxe este înţeles, înălţat, proslăvit şi chemat numele Născătoarei de Dumnezeu ca în Biserica noastră Ortodoxă, zi de zi!? Trâmbiţaţi fără de tăcere si cu osârdie acest nume… Fiindcă de veacuri am cunoscut şi ne-am încredinţat cât de puternică şi mântuitoare este pentru noi rugăciunea ei. De câte ori n-a mântuit ea patria noastră şi oraşele noastre, poporul nostru, satele noastre, de câte ori nu i-a mântuit pe mulţi din toate nevoile şi răutăţile? Unde pe pământ este atât de mărit şi preaînălţat după vrednicie – căci cuvine-se aceasta cu adevărat – numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, afară de Biserica Ortodoxă…?
Câtă vreme Rusia va fi ortodoxă şi va cinsti cu osârdie pe Dumnezeu şi pe Maica Domnului, ea va fi puternică şi neclintită, fiindcă de la început şi până acum ea a ieşit din toate necazurile, s-a întărit şi s-a lărgit prin ocrotirea şi ajutorul Născătoarei de Dumnezeu în toate războaiele şi împrejurările nenorocite. Şi cnejii, ţarii ruşi şi oastea cea iubitoare de Hristos a Rusiei au cinstit-o întotdeauna cu osârdie pe Pururea Fecioara Maria, Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu, ca pe cea mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii.
Dă mulţumită preagrabnicei Apărătoare, Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoare, Preacuratei, Preabinecuvântatei Fecioare Maria, care la rugăciunea noastră cea din inimă ne mântuieşte de necăjirea şi strâmtorarea cea de la draci. Caută spre ea cu ochii inimii întru Duhul Sfânt, caută spre ea ca şi cum ar fi chiar în inima ta şi strigă către dânsa: „Preagrabnică Apărătoare, Doamnă de Dumnezeu Născătoare, Mărie, mântuieşte-mă de vrăjmaşul care mă necăjeşte!”, şi ea îndată, într-o clipă, te va mântui după credinţa inimii tale, după nădejdea ta în dânsa şi se vor depărta „din coasta ta” strâmtorarea, arşiţa şi trândăvia grea. Minunată este mântuirea cea de la Stăpâna! Minunat ţi se va şi vărsa în suflet. Tu doar să cauţi către ea cu ochii inimii, având nădejde în bunătatea şi buna ei ajutorinţă. Credinţa ta te va mântui (Mt. 9, 22).
O, dacă am auzi şi dacă am vedea rugăciunea pentru noi şi pentru lume a Preasfintei Fecioare de Dumnezeu Născătoare, a îngerilor şi sfinţilor, ne-am spăimânta şi ne-am ruşina de lenevirea şi nepăsarea noastră în rugăciune, nu numai ziua, ci şi în miezul nopţii ne-am scula să ne rugăm şi să slavoslovim bunătatea Domnului, îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, mărirea lui Dumnezeu, înţelepciunea şi atotputernicia Lui.
Sfântul Ioan de Kronstandt, În lumea rugăciunii, Editura Sophia