Viața noastră este plină de întrebări, iar una dintre cele mai grele este aceasta: de ce îngăduie Dumnezeu suferința? Răspunsul nu este simplu, dar Sfinții Părinți ne arată că nimic nu este întâmplător.
De ce îngăduie Dumnezeu necazurile?
Sfinții părinți ne învață
Smeritu-m-am şi m-am mântuit
Precum vedeţi fraţii mei, precum ştiţi foarte bine, eu n-am ţinut nici posturi multe şi covârşitoare şi n-am făcut nici privegheri, nici culcări pe jos şi nici la alte asprimi asemănătoare, care întrec măsura, nu mi-am supus trupul, ci mi-am cunoscut nevrednicia mea, m-am gândit la păcatele mele, m-am învinovăţit pe mine însumi şi m-am smerit şi Multmilostivul şi Atotbunul Dumnezeu m-a izbăvit de acestea, precum zice David: „Smeritu-m-am şi m-am mântuit”.
Toată osârdia şi toată nevoinţa care nu ajunge la iubire e zadarnică
Rog şi iubirea voastră să o urmaţi pe cât vă stă în putere şi, alergând cu credinţă, să o apucaţi şi să nu fiţi înşelaţi nicidecum în nădejdile voastre. Fiindcă toată osârdia şi toată nevoinţa cu multe osteneli, care nu ajunge la iubire în duh umilit [Psalmi 50, 19], e zadarnică şi n-ajunge la nimic folositor. Căci în nici o altă virtute sau plinire a unei porunci a Domnului nu poate fi cunoscut cineva ca ucenic al Domnului, fiindcă El zice: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenici ai Mei, dacă vă iubiţi unii pe alţii” (Ioan 13, 35).
Cei împrejmuiţi cu Sfânta Cruce sunt înfricoşători pentru vrăjmaşul
Sfântul Proroc David spune despre oamenii din prezent, că toţi se vor abate de la calea dreaptă. În pofida acestui fapt vă sfătuiesc, preaiubiţii mei, să păstraţi în voi, cu toate puterile, duhul bunei credinţe, adică să vă însemnaţi cu semnul Sfintei Cruci când mâncaţi şi când beţi, ieşind din casă şi intrând, şi la începutul oricărei lucrări;
Cât de mult S-a smerit Hristos pentru noi
Ia seama, meditează, cugetă şi contemplă batjocoririle următoare:
Dumnezeu aşteaptă şi aşteaptă
Totul are sfârşit, afară de mila lui Dumnezeu. Aceasta s-a descoperit în istoria îndărătnicului neam al lui Israel. Şi adâncul mării se poate măsura, dar durerea lui Dumnezeu pentru oameni nu se poate măsura. Aceasta s-a arătat în sudoarea însângerată ce a picurat de pe fruntea lui Hristos în grădina Ghetsimani.
Postul cel adevărat și bineprimit lui Dumnezeu este înfrânarea de la răutăţi…
Postul este acela care se face după învăţătura Sfintei Scripturi, adică să fie însoţit de smerenie, de milostenie, de curăţenie, de pocăinţă, şi unit cu postul cel duhovnicesc, înfrânarea simţurilor şi a gândurilor.
Cel ce nu cunoaște adevărul, nici cu adevărat nu poate crede
Cel ce se iuțește asupra aproapelui pentru bani, sau pentru slavă, sau pentru dulceață, încă n-a cunoscut că Dumnezeu întru dreptate chivernisește lucrurile.
Acela-i fericit, care tace şi face
Ştiţi voi cum sunt eu? Ca un pom care are numai frunze, pe care l-a blestemat Mântuitorul, că nu a găsit roadă în el. Aşa sunt eu. Numai vorbe am, dar fapte bune n-am.
– Ştie Dumnezeu roadele, Părinte Cleopa.
Trei daruri sigure de pace și bucurie
– Părinte, ce loc ţine în viaţa călugărească Rugăciunea lui Iisus? Această formă de rugăciune este răspândită în popor?
– Ca pretutindeni în Ortodoxie, şi în monahismul românesc Rugăciunea lui Iisus se bucură de o atenţie deosebită. La intrarea în cin, monahul primeşte metaniile, cu recomandarea să aibă necontenit în minte şi în inimă rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”.
Cinstirea icoanelor nu se confundă cu idolatria
Oare cinstirea icoanelor are ceva în comun cu închinarea la idoli, o aminteşte cu ceva măcar pe departe?
Bineînţeles că nu. Noi nu ne facem dumnezei din sfintele icoane, ci dând cinstire sfântului chip, icoanei, dăm cinstire Dumnezeului Celui Adevărat, sau Preacuratei Lui Maici, sau sfântului zugrăvit în ea.
Credința care nu se clatină
Adevărata credință deține următoarele trăsături:
a) adeverește tainic pe cel ce crede în privința adevărului credinței sale;
b) îi călăuzește pașii pe calea adevărului;
c) îl umple de nădejdea cea veșnică, nemicșorată, curățită de toată frica și de toată căință, ce are în sine deplinătatea fericirii;
Nu de cinstea zilei, ci de judecata lui Dumnezeu depinde venirea harului
Nu trebuie să ne intereseze când va veni harul. Odată cineva din obştea mea mi-a spus: „Astăzi a fost Schimbarea la Faţă, dar nu am simţit bucurie.” „Nu te-ai bucurat la sărbătoarea Schimbării de Faţă? Poţi să te bucuri în ziua următoare, deşi este numai o zi obişnuită. Nu de cinstea zilei, ci de judecata lui Dumnezeu depinde venirea harului. Are desigur şi ziua însemnătatea ei, dar nu este o lege generală.
Taina slăbiciunii preoților: de ce o îngăduie Dumnezeu?
Şi căderea preoţilor în păcate se întâmplă după rânduiala lui Dumnezeu. Şi ascultă cum! Dacă n-ar păcătui dascălii şi preoţii, dacă n-ar fi supuşi patimilor lumeşti, ar fi neomenoşi cu ceilalţi oameni şi neiertători. Dar Dumnezeu a făcut ca să fie robi patimilor şi preoţii şi conducătorii, pentru ca să fie iertători cu alţii, de vreme ce şi ei păcătuiesc.
Rugăciunea pocăinței – teologia înnoirii sufletului
Legată de vremea Postului Mare, Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul este o rugăciune scurtă, simplă, dar plină de putere și bogăție duhovnicească, cum numai marele Părinte Efrem Sirul, „alăuta Duhului Sfânt”, putea să o alcătuiască.
Tipicul prevede să fie rostită având ochii trupești și mâinile ridicate în sus, cu ochii minții înălțați către Dumnezeu, cu umilință și cu lacrimi și cu frică de Dumnezeu, însoțită de metanii și închinăciuni, după rânduiala cunoscută.
Atunci când ceri ceva anume trebuie să fii stăruitor și neobosit la rugăciune
„Adevărat, adevărat zic vouă: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da”, a grăit Domnul, ba încă a şi întărit: „Adevărat, adevărat zic vouă”.
Nu amâna drumul spre veșnicie!
Omule, fii întotdeauna râvnitor și arzător cu duhul, fugi de posomorâre și răceală, ca să nu auzi despre tine așa: „Știu faptele tale; că nu ești nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă ești căldicel – nici fierbinte, nici rece –, am să te vărs din gura Mea” (Apocalipsa 3, 15-16).
Fii, așadar, plin de sârguință și trezvie, nu irosi în zadar timpul vieții tale, pentru că acesta este dar spre îndreptarea sufletului și pentru dobândirea veșnicelor bunătăți. Ia aminte să nu treacă nici o zi în zadar, pentru că de o vei pierde, nimeni nu te poate încredința că vei mai dobândi o altă zi.