Sfinții părinți ne învață

„Sau Dumnezeu va veni pe pământ, sau lumea va pieri”

În peşteră Te-ai sălăşluit, Hristoase Dumnezeule, ieslea Te-a primit, păstorii şi magii Ţi s-au închinat” (Stihiră la stihoavnă). Văzând neamul omenesc pierind din pricina păcatelor, Fiul lui Dumnezeu Se pogoară pe pământ. „Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, Unul-Născut…ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere” (Gal. 4, 4-5).

Continuare …

Omilie la Sfânta Naştere a lui Hristos

Naşterea lui Hristos cea familiară, dintâi şi a Lui proprie, cea a dumnezeirii, să fie cinstită cu tăcerea! Dar mai degrabă să poruncim gândurilor noastre să nu caute, nici să se preocupe cu aceea. Căci cum îşi va imagina mintea ceva la care nu a mijlocit timpul, nici veacul, al cărui mod nu este înţeles, la care nu este privelişte, nici cine să o relateze? Dar cum se va servi limba de înţelesuri? Tatăl era şi Fiul S-a născut. Nu zi: Când? ci alungă întrebarea! Nu căuta cum, căci nu e cu putinţă a se răspunde! Căci „când” este temporal, iar „cum” face modul naşterii lunecos spre cele trupeşti.

Continuare …

Legea nu prevedea naşterea mai presus de fire

Evanghelistul Matei, scriind Evanghelia sa pentru evrei, are scopul de a dovedi că Iisus e Mesia cel aşteptat şi făgăduit de prooroci. Drept aceea aduce dovada istorică, înşirând de câte trei ori patrusprezece neamuri de la Avraam până la Iisus, între care, de două ori patrusprezece sunt de la David.
Tot acum se împlineau şi cele şaptezeci de săptămâni de ani de la Daniil. Acum se împlineau toate proorociile venirii lui Mesia.

Continuare …

Ferește-te de pericolul generozității nebunești și a risipei

Pentru că trăieşti în lume şi ai familie, nu cred că poţi să împarţi săracilor toată averea ta. Prin urmare, trebuie să găseşti „tăietura de aur” şi fii statornic în urmarea ei: nici să nu întorci spatele semenilor tăi, nici să le împarţi tot ce ai.
Eşti dator să asiguri copiilor tăi, cu cea mai mare grijă, lucrurile de care au cu adevărat nevoie. Dacă-ţi prisoseşte ceva, dă şi săracilor.

Continuare …

Nu există odihnă pentru cel plictisit dacă acesta nu se uită la Tine

În zori, când mă trezesc, gândurile mele cuviincioase zboară direct la Tine; cele dintâi avânturi ale sufletului meu se îndreaptă către zâmbetul Tău; prima şoaptă din urechea mea este numele Tău, cea dintâi surpriză cu care mă întâlnesc eşti Tu, lângă mine.
Ca un băieţaş după ce a avut un coşmar şi care-şi îmbrăţişează mama, bucurându-se că visul nu l-a despărţit de mama sa, la fel şi eu, când mă trezesc, Te îmbrăţişez şi mă bucur deoarece călătoria mea în somn nu m-a îndepărtat de mâna Ta.

Continuare …

Hristos este lumină, iar lumea e întuneric

Către Maria Petrovna Kolîceva
Iată, vă scriu spre ţinere de minte din cartea Sfântului Isaac: „Nu Duhul lui Dumnezeu petrece în cei ce trăiesc în tihnă… Fiii lui Dumnezeu se deosebesc de ceilalţi tocmai prin aceea că vieţuiesc în necazuri, pe când lumea se mândreşte cu belşugul şi cu odihna –

Continuare …

„Ticălos om sunt eu!”

Săvârşind cu conştiinţă bună această lucrare a demascării de sine, vei recunoaşte din inimă toate păcatele tale; vei recunoaşte că eşti vinovat şi în cutare privinţă, şi în alta, şi în cealaltă – că întru toate eşti vinovat; te vei îmbrăca, parcă, în păcatele tale şi vei simţi că ele zac asupra ta cu toată greutatea lor; îţi vei da seama că eşti fără răspuns şi vei striga: „Ticălos om sunt eu!”.

Continuare …

Vrăjmaşii m-au adus în braţele Tale mai mult decât prietenii

Binecuvântează-mi vrăjmaşii, o, Doamne. Chiar eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Vrăjmaşii m-au adus în braţele Tale mai mult decât prietenii. Prietenii m-au legat de pământ, vrăjmaşii m-au desfăcut de pământ şi mi-au distrus toate nădejdile mele în lume.
Vrăjmaşii m-au făcut să mă simt străin pe pământ şi nu locuitor străin al lumii.

Continuare …

Când cineva are de făcut mai multe treburi deodată, o ia razna

Astăzi oamenii sunt foarte răspândiți, fiindcă nu trăiesc simplu. Deschid multe fronturi și se pierd în grija cea multă. Eu pun în bună rânduială un lucru-două și numai după aceea mă gândesc la altele. Niciodată nu fac mai multe lucruri deodată. Acum mă gândesc să fac lucrul cutare; îl termin și abia după aceea mă gândesc să fac altceva. Pentru că dacă încep altul, fară să îl fi terminat pe primul, nu am liniște.

Continuare …

Din amăgirea de sine izvorăsc toate păcatele

Călăuzeşte-mi, o, Binecuvântată Înţelepciune, ca să nu se poată depărta de adevăr pentru tot restul vieţii mele. Aminteşte-mi de prezenţa ta, aşa încât să mă tem a rosti minciuna. Încurajează-mă cu prezenţa Ta ca să pot grăi liber adevărul.
Un jurământ dă mărturie pentru minciuna din lume. În împărăţia adevărului, jurămintele sunt necunoscute. Tot astfel precum dintr-un puţ adânc scapă mulţi aburi otrăvitori, tot astfel din amăgirea de sine izvorăsc toate păcatele, fiecare cu propria sa culoare şi propriul său miros.

Continuare …

Dacă voiești să birui slava deșartă, să nu iubești laudele

Dacă voiești să birui slava deșartă, să nu iubești laudele, nici cinstirile, nici hainele scumpe, nici locurile de frunte, nici întâietățile, ci, dimpotrivă, să te bucuri când ești ocărât și necinstit și să te mustri pe tine însuți că ești mai păcătos decât toți păcătoșii.

Continuare …

Tu nu ești singur, fiindcă stai cu Domnul, și Domnul e cu tine

Nu te teme, nu ești singur. Singur este cel care nu știe de Dumnezeu, chiar de i-ar fi toți oamenii tovarăși. Unul ca acesta și într-o tovărășie cât se poate de numeroasă va spune, cum spun și acum unii: „Mă plictisesc! Nu știu ce să mai fac! Toate mă plictisesc cumplit”. Acestea sunt suflete goale de Dumnezeu, cenușă fără foc. Iar tu nu ești singur, fiindcă stai cu Domnul, și Domnul e cu tine.

Continuare …

Să ne supunem trupul nu numai prin post, ci şi prin priveghere, osteneală şi citiri

Regula înfrânării şi canonul aşezat de Părinţi, acesta este: Cel ce se împărtăşeşte de vreo hrană să se depărteze de ea până mai are încă poftă şi să nu aştepte să se sature. Iar Apostolul zicând: «Grijă de trup să nu o faceţi spre pofte» (Romani 13, 14), n-a oprit chivernisirea cea trebuincioasa a vieţii, ci grija cea iubitoare de plăceri. De altfel pentru curăţia desăvârşită a sufletului nu ajunge numai reţinerea de la bucate, dacă nu se adaugă la ea şi celelalte virtuţi.

Continuare …

Virtutea e frumoasă şi pe dinăuntru şi pe din afară

În lumea simţită, Domnul „a rânduit totul cu măsură, cu greutate şi cu număr”; El vrea ca şi în cele duhovniceşti să fie totul cu cuviinţă şi rânduială. Cuviinţa lăuntrică este alcătuită din îmbinarea fiecărei virtuţi cu toate dimpreună, sau în armonizarea virtuţilor astfel încât nici una să nu iasă în faţă fără rost, ci toate să fie în armonie, ca vocile în cor.

Continuare …

Când ne vom smeri, atunci ne vom linişti

Îmi scrii că îţi vine greu atunci când vezi că alţii sunt nedrepţi cu tine şi că nu te poţi sili să crezi că eşti vinovată, lucru care te lipseşte de linişte. Tocmai aceasta ar trebui să-ţi arate că eşti încă departe de ceea ce a poruncit Domnul: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc (Matei 5, 44).

Continuare …

Dacă vreți să lucrați corect în voi înșivă, să nu cercetați ce fac ceilalți din jurul vostru

Părinte, care sunt caracteristicile gândului slab?
La ce te referi? Pentru prima dată aud aceasta.
Aţi spus că faptul de a avea cineva gând de-a stânga, de a interpreta rău un comportament…
Şi am spus că acesta este un gând slab?

Continuare …