Satana îl luptă oare pe omul care nu face o lucrare fină (subtilă, duhovnicească) întru sine?
Felul în care ne luptă diavolul
Sfaturi duhovniceşti
Tineretul când află modestia, simplitatea, sinceritatea, atunci li se creează probleme de conştiinţă
Lucru bun este că oamenii însetează după simplitate şi au ajuns până acolo încât să facă din ea o modă, deşi lăuntric nu simt acest lucru. Vin unii în Sfântul Munte purtând haine decolorate. Mă întreb: „Aceştia nu lucrează pe ogoare, dar oare de ce sunt aşa?”. Unul vorbeşte ţărăneşte din fire şi te bucuri de el. Altul caută să vorbească ţărăneşte şi-ţi vine să vomiţi. Sunt şi alţii care vin cu cravate. Dintr-o extremă în alta. Unul avea vreo şase-şapte cravate cu el într-o dimineaţă, pe când se pregăteau de plecare, şi-a pus cravata, costumul etc.
Împărații și bogații toate câte le fac, le fac cu ajutorul banilor
Cei care nu au nimic, tocmai aceștia, mai cu seamă, pot să grăiască liberi de toate cele. Câți bogați nu erau în vremea lui Irod, câți puternici ai zilei? Dar cine a avut [curajul] să iasă în față și să-l certe pe tiran? Cine a apărat legile nedreptățite ale lui Dumnezeu? Niciunul dintre cei avuți. Ci săracul și sărmanul, cel care nu avea nici măcar pat, nici masă, nici acoperiș: cetățeanul pustiului ‒ Ioan Botezătorul.
O, Iisuse, Puterea și Nădejdea mântuirii noastre
Fiii lui Israel, când au ieșit din Egipt și mergeau spre pământul făgăduinței, au fost mușcați de șerpi. Dumnezeu, milostivindu-Se de ei, i-a poruncit lui Moise să înalțe un șarpe de aramă într-un copac înalt, pentru ca oamenii care fuseseră mușcați să privească la acel șarpe, spre vindecarea lor. Și ei, privind astfel, s-au vindecat (Numeri 21, 6-9).
Nu vă temeţi nici de necazuri, nici de suferinţe, nici de toate ispitele: toate acestea înseamnă cercetarea lui Dumnezeu, care este spre folosul vostru
Ar fi greu să trăim pe pământ dacă n-ar exista nimeni care să ne ajute să răzbim în viaţă… Dar deasupra noastră este însuşi Dumnezeu Atotţiitorul, Iubirea însăşi… De ce să ne temem şi să ne întristăm, pentru ce să ne ferim de greutăţile vieţii, să presupunem şi să pricepem…
Omului treaz îi e rușine de cele pentru care omul beat nu se rușinează
Omul încearcă cu disperare, dar fără succes, să fugă de trăirea chinuitoare a propriilor greșeli și a pustietății sale sufletești. Astfel, înăbușind tulburarea și singurătatea lăuntrică, el cade în capcana diverselor dependențe (alcoolismului, narcomaniei, ludomaniei, computeromaniei, sexomaniei etc.).
În articolul: „De ce folosesc oamenii narcoticele?”, Lev Tolstoi sublinia cândva: „Nu în plăcerea, nu în distracția, nu în veselia pe care o aduc constă pricina răspândirii universale a hașișului, opiului, alcoolului, tutunului, ci doar în necesitatea oamenilor de a ascunde de ei înșiși ceea ce le arată conștiința…
Să cultivăm nădejdea cea după Dumnezeu
Vorbim despre deznădejdea de care sunt stăpâniţi mulţi oameni în zilele noastre. Potrivit Sfântului Ioan Scărarul, deznădejdea poate fi de două feluri. „Există o deznădejde din mulţimea de păcate şi din povara conştiinţei şi a întristării de nesuportat (…).
Cât de mult S-a smerit Hristos pentru noi
Ia seama, meditează, cugetă şi contemplă batjocoririle următoare:
Doar așa vine harul în sufletul tău
Dar dacă judeci pe ceilalţi, dacă murmuri şi-ţi place şă-ţi faci voia ia, atunci, chiar dacă te-ai ruga mult, sufletul tău va sărăci şi vei spune «Domnul m-a uitat». Dar nu Domnul te-a uitat pe tine, tu ai uitat că trebuie să te smereşti şi pentru aceasta harul lui Dumnezeu nu sălăşluieşte în sufletul tău.
Din înfrângere în înfrângere
Odată, am fost întrebat de cineva cum poate omul să fie conştient, în orice zi, de măsura duhovnicească la care se găseşte.
Dumnezeu îşi dezvăluie puterea Sa în slăbiciune, înţelepciunea Sa în nebunie, slava Sa pe Cruce, iar voinţa Sa irezistibilă în dragoste…
În această Duminică ne aflăm într-un moment crucial în călătoria Postului Mare. Am auzit limpede în Evanghelia de astăzi că această călătorie duce la Ierusalim, unde Hristos va fi dat la moarte într-un mod ruşinos.
Prin post se manifestă partea tainică a omului
Biserica Ortodoxă a stabilit patru posturi: postul Nașterii Domnului, postul Mare, postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel și postul Adormirii Maicii Domnului. Pe lângă acestea, se ține post în fiecare miercuri și vineri, exceptând câteva, și în anumite sărbători.
Postul Mare este precedat de duminica iertării, când rudele și prietenii, preoții și credincioșii își cer iertare unul de la altul pentru supărările pricinuite.
Fă-ți o idee limpede despre îndatoririle tale față de Dumnezeu
Trebuie să ne cunoaștem păcatele limpede, pe fiecare în parte, socotite și numărate, ca să zic așa. Pentru aceasta, iată ce să faci: pune de o parte legea lui Dumnezeu, iar de cealaltă viața ta – și uită-te: în care privințe se potrivesc și în care nu?
Ia fie faptele tale și du-le în fața legii, ca să vezi dacă sunt legiuite sau nu, fie legea și uită-te dacă a fost împlinită așa cum trebuie în viața ta sau nu. De pildă, ai fost jignit și te-ai răzbunat: așa poruncește legea creștină?
Nu te pierde! Atunci când vezi că n-ai făcut ceva, nu ești pierdut
Nu zicem rugăciunea cu atenție; suntem împrăștiați la ascultare. Ce să facem, Preacuvioase Părinte?
Dragă, din momentul în care ți-ai revenit, înseamnă că nu te-ai pierdut! Nicio nenorocire nu înseamnă ceva. Nimic nu este pierdut, dacă credința rămâne în picioare, dacă capul se ridică din nou și sufletul nu abdică! Repet asta de mai multe ori. Nu te pierde!
Oamenii au nevoie de exemplul tău, de liniștea și de iubirea ta… nimic altceva
A fi un bun exemplu pentru alte persoane este un lucru extrem de important. Pentru că oamenii au nevoie de exemplul tău, de liniștea și de iubirea ta… nimic altceva. Aceasta este ceea ce m-a învățat experiența, atât în ceea ce îi privește pe copii, cât și pe adulți – în special pe adulți.
Mulți oameni trăiesc întreaga viață închiși într-o temniță zidită de ei înșiși
Mulți oameni poartă apăsătoarea greutate a unui păcat ascuns, dar nu pot găsi un om care să le inspire suficientă încredere pentru a-i destăinui secretul lor și a se elibera într-o oarecare măsură de greutatea lui.
Pocăiţi-vă şi smeriţi-vă, bucuraţi pe Domnul Care vă aşteaptă cu dor şi milă
Omul mândru se teme de reproşuri, dar cel smerit nicidecum.