Sfaturi duhovniceşti

Cum să deosebim gândurile ce vin din afară de cele ce se nasc în inima noastră?

În pustie, Hristos pune împotriva ispitelor diavolului o lepădare imediată, dând chiar şi temeiurile teologice ale răspunsului Său. Este o dăscălie pentru noi. Ori de câte ori ne vine vreun gând rău, trebuie să-l lepădăm îndată, să nu ne îngăduim a intra în dialog cu el. Aceasta însă nu se poate însuşi decât printr-o îndelungată nevoinţă şi prin lucrarea harului în noi.

Continuare …

Dacă cineva vrea să aibă multă putere să-și atragă de partea lui sărăcia

Cei care nu au nimic, tocmai aceștia, mai cu seamă, pot să grăiască liberi de toate cele. Câți bogați nu erau în vremea lui Irod, câți puternici ai zilei? Dar cine a avut [curajul] să iasă în față și să-l certe pe tiran? Cine a apărat legile nedreptățite ale lui Dumnezeu? Niciunul dintre cei avuți. Ci săracul și sărmanul, cel care nu avea nici măcar pat, nici masă, nici acoperiș: cetățeanul pustiului ‒ Ioan Botezătorul. Numai el singur, și cel dintâi, l-a mustrat pe tiran, cu toată îndrăzneala, și a dat pe față nunta lui adulteră.

Continuare …

Iubirea aceasta este canonul şi legea necesară a vieţii, a unităţii, a armoniei

Mijlocul unirii mai multora întru unul este dragostea, care şi aceasta, în calitate de taină, este aproape de negrăit. Iubirea este Însuşi Dumnezeu. „Dumnezeu dragoste este” (I Ioan 4, 8). Dumnezeu nu are dragostea ca pe o simplă trăsătură distinctivă. Este dragostea în fiinţă, care „nu caută ale sale”, „nu gândeşte răul”, „nu se poartă cu necuviinţă”, pe toate le leagă între ele şi le proniază, „pe toate le acoperă” şi cu dreptate niciodată nu se micşorează sau se face nelucrătoare, sau se pierde, sau slăbeşte.

Continuare …

„Dacă vrei ceva mai adânc, mergi – atenție! – la ortodocși. Nu la catolici, nu sunt serioși”

Am cazat în chilia mea, acum câțiva ani, pe cineva de la o mănăstire ortodoxă din afara Londrei, vestită pentru ctitorul ei și pentru starețul acestuia: Mănăstirea Cinstitului Înaintemergător de la Essex. Un englez locuia peste drum de mănăstire. Tulburat de biserica lui, a dorit ceva mai duhovnicesc, ceva mai adânc. Și să nu spunem pentru ce s-a tulburat omul, căci ne vom tulbura și noi. Dorind ceva mai duhovnicesc, unde să meargă? A plecat în India, în Calcutta.

Continuare …

Minunat lucru este să fii liniștit în mijlocul valurilor

Vezi pe alții întrutot înțelepți și petrecându-și viața întreagă cu demnitate și tu nu te stăpânești? Vezi pe alții luptându-se necontenit contra poftelor și tu nu poți răbda nici măcar odată? Dacă voiți, eu vă voi spune cauza. Nu tinerețea este cauza, căci dacă ar fi așa, apoi toți tinerii ar trebui să fie desfrânați, ci noi înșine suntem cauza, noi înșine ne împingem în foc.

Continuare …

Fiecare gândește după cum trăiește și culege roade după cum seamănă

Poftele trupului apar ca urmare a nesatisfacerii unor cerințe sufletești. Apare un gol în suflet, care trebuie umplut cu ceva. Astfel, dacă dorința sufletului de rugăciune, de cugetare sfântă, de smerenie, de ascultare, de lepădare de sine nu este satisfăcută prin citirea de cărți sfinte, prin rugăciune și înfrânare, prin nevoință și ascultare, apar neliniști, nemulțumiri, care sunt preluate de trup și de suflet.

Continuare …

A căuta adevărul înseamnă a căuta obiectul dragostei

Dacă cercetezi adevărul cu dragoste și pentru dragoste, ți se descoperă fața lui cu atâta strălucire, încât ești în stare să înduri fără să fii ars. Și-ți va aduce ca zestre tot ce-ți este de trebuință. Deci tu vei șterge cu mâna toate, deoarece vei simți că nimic nu-ți trebuie în afară de strălucita și dulcea față a adevărului.

Continuare …

Cui se adresează cuvintele „Sfintele Sfinţilor” de la Sfânta Liturghie

„Acum preotul este gata să se apropie el însuşi de Masa euharistică şi să cheme şi pe credincioşi. Dar cum împartaşirea nu este îngăduită absolut tuturor, el nu-i cheamă pe toţi; ci luând Pâinea cea făcătoare de viaţă si arătând-o, cheamă la împărtăşire numai pe cei ce sunt vrednici să o primească, zicând: „Sfintele, Sfinţilor!”.

Continuare …

Cum este haina sufletului tău când te întâlneşti cu Dumnezeu?

Toţi am primit o haină, în dar, la Sfântul Botez. Atunci se cântă: „Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat”. Cu alte cuvinte, haina sufletului nostru este însuşi Hristos. Şi o păstrezi luminată când nu o pătezi prin păcatele tale, prin negrija ta.(…) Haina de care ni se vorbeşte nu este neapărat de natură fizică. Este vorba de veşmântul sufletului. Cum este haina sufletului tău când te întâlneşti cu Dumnezeu?

Continuare …

Dacă pe noi înşine ne cunoaştem cu greu, cu atât mai mult pe alţii

Cu voia lui Dumnezeu, pleacă de pe câmpul luptei duhovniceşti cei sfinţi şi cei păcătoşi, cei care au adunat şi cei care au risipit. Oare putem îndrăzni să enunţăm vreo apreciere cu privire la modul cum au trăit? Nu şi iarăşi nu! Iar pentru noi înşine va trebui să dăm răspuns.

Continuare …

«Chipul Slavei Tale celei negrăite sunt, deși port rănile păcatelor»

Pe vremuri, în facultățile de teologie se preda după un manual de filosofie al unui mare profesor, Emilian Vasilescu. Acesta le spunea studenților de la Sibiu: „Toată viața mea am căutat o definiție dată omului și sufletului uman, pe care, în schimb, am descoperit-o după ce am citit sute de tratate și zeci de filosofi, în Molitfelnic, cartea care-l însoțește pe preot de fiecare dată în parohie. Și spunea acolo o cântare din slujba înmormântării: «Chipul Slavei Tale celei negrăite sunt, deși port rănile păcatelor»”.

Continuare …

Nu lăsați lucrurile acestei lumi să vă risipească

Lumea care ne înconjoară trăiește astăzi mai dinamic decât înainte. Dar cu cât mai multă este forfota în lume, cu atât mai grea devine păstrarea unui cuget creștinesc. De pretutindeni năvălesc asupra noastră tot felul de idei care tulbură viața noastră. În vifornițele vremii noastre este de folos totdeauna a fi treaz. Este primul lucru pe care vi-l cer: ascultați cuvântul Evangheliei, fiți treji și încetați de a mai fi copii.

Continuare …

Dacă nu există nemurire, lumea este absurdă și „totul este permis”

Este absolut adevărat că, dacă nu există nemurire, lumea este absurdă și „totul este permis” – adică nu merită să faci nimic, colbul morții îneacă toate bucuriile și nu te lasă nici măcar să plângi, căci ar fi zadarnic; într-adevăr, ar fi mai bine dacă o astfel de lume nu ar exista. Nimic din lume – nici iubirea, nici bunătatea, nici sfințenia – nu are nicio valoare, de fapt nu are nici sens, dacă omul nu continuă să trăiască după moarte.

Continuare …