Când ziceți: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”, atunci să inspirați, ca și cum Îl primești pe Mântuitorul, Dumnezeul nostru, iar când ziceți: „Miluiește-mă pe mine, păcătosul” – atunci să expirați ca și când ați da afară tot răul.
Când eram copil nici nu știam dacă respir, numai după aceea am băgat de seamă.
Mulți sunt mai slabi și nu pot să ajungă acolo, la rugăciunea minții, unde trebuie. Firește, cine nu poate, nu poate, dar toți sunt datori să încerce. (…)
De aceea trebuie să rumegați neîncetat rugăciunea asta, că mintea este ca o moară, ce pui de dimineață în moară aceea macină toată ziua. Dacă pui grâu, macină grâu, iar dacă nu pui nimic, atunci vine satana și-ți presară neghină.
Părintele Arsenie Boca, Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca – Rostul încercărilor, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2008, p. 175-176