Să te nevoiești și să le lași pe toate în seama lui Dumnezeu, dar să te cercetezi și pe tine însuți, ca să vezi unde te afli, ce faci.
„Dumnezeul meu, fac ce pot, dar ajută-mi Tu să mă îndrept, căci singur nu pot!”
Sf. Paisie Aghioritul
Dacă un om este bun şi îl doare inima pentru alţii, să nu te temi pentru el
Părinte, sunt unii oameni, care deşi au auzit multe despre Hristos, nu au de gând să se schimbe. Nu se întorc. Ce se întâmplă cu unii ca aceştia?
Omul simplu pune gândul cel bun înainte
Omul simplu este fără răutate şi fără viclenie. El transformă în bine şi răul şi urâtul. Are întotdeauna gânduri bune pentru ceilalţi. Nu este prost, dar consideră că aşa cum gândeşte el, tot astfel gândesc şi ceilalţi.
Cu cât omul este mai duhovnicesc, cu atât mai puține drepturi are în viața aceasta
Pe omul care îți cere iertare sinceră când greșește să-l ierți cu bunătate de fiecare dată și să-l iubești și de aproape. Iar pe cel viclean, care îți cere chipurile iertare, ca să-și facă treaba lui și mereu să te încurce în treburile lui, și care vatămă sufletește și pe alți oameni, iartă-l de șaptezeci de ori câte șapte, și în continuare să-l iubești de departe și să te rogi pentru el.
Când este vinovat cineva pentru un gând de hulă?
– Părinte, sunt vinovat atunci când am un atac din partea unui gând de hulă fără consimțământul meu?
– Dacă te mâhnești și nu-l primești, nu este nimic.
În vremea noastră diavolul i-a absorbit pe oameni în materie, în răspândire
Părinte, grija depărtează totdeauna de Dumnezeu?
„Un gând bun are aceeaşi putere ca şi o priveghere de multe ceasuri”
Povestea sfântul Paisie Aghioritul: „Odată, cu mai mulţi ani în urmă, ca să mergem de la Uranopolis la Salonic, am intrat într-un camion ce avea bănci de lemn. Înăuntru erau claie peste grămadă valize, portocale, peşte, lădiţe ce miroseau a peşte, copii de la Athoniadă (Seminarul teologic athonit, aflat la Schitul Sfântului Apostol Andrei de lângă Karyes) – dintre care unii stăteau pe bănci, iar alţii în picioare – călugări, mireni…
Un mirean a venit şi s-a aşezat lângă mine.
Să nu lăsăm să treacă ziua fără sa facem rugaciune
Când omul nu se roagă, se depărtează de Dumnezeu și devine ca boul: muncește, manâncă și doarme. Și cu cât se depărteaza de Dumnezeu, cu atât mai anevoioase devin lucrurile. I se răcește inima, după care nu se mai poate ruga deloc.
„Cu puterea lui Dumnezeu voi încerca să mă îndrept”
– Gheronda, în fiecare zi spun: „De mâine voi lua aminte, mă voi îndrepta”, dar apoi cad iarăşi în aceleaşi greşeli.
Închipuire şi înşelare
– Părinte, aţi spus că în vremea rugăciunii trebuie să evităm să aducem în mintea noastră diferite imagini din viaţa lui Hristos etc. De ce?
– Pentru ca să nu ne înşele diavolul cu închipuirile. Imaginaţia este bună, este o putere mare, dacă se pune în valoare. Unii oameni pot vedea, de pildă, un peisaj, iar după un an să-şi aducă aminte de el exact aşa cum este şi să-l zugrăvească. Aceasta este o aptitudine pe care Dumnezeu o dă omului, dar diavolul o exploatează. Cei care se înşeală, orice văd sau citesc şi le închipuie cum vor ei şi după aceea această imagine închipuită o cred ca realitate.
Niciodată să nu-ţi începi nevoinţa de la cele pe care nu le poţi face
Odată a venit un oarecare tânăr tulburat şi mi-a spus: „Părinte, nu este nădejde să mă îndrept. Duhovnicul mi-a spus: «Acestea sunt ereditare…»”. Îl cuprinsese deznădejdea. Atunci când cineva îmi spune că are probleme etc., eu îi spun: „Aceasta se întâmplă din pricina cutare şi cutare. Dar ca să te schimbi, trebuie să faci cutare şi cutare”.
Cel mai bun parastas pentru cei adormiți
Parastasul cel mai bun dintre toate pe care îl putem face pentru cei morţi este viaţa noastră petrecută cu luare aminte, nevoinţa pe care o facem pentru a ne tăia neputinţele şi a ne curăţa sufletul.
Diavolul îi urmărește pe oamenii sensibili
Este important cum înfruntă fiecare încercările. Cei care nu au intenție bună, îl hulesc pe Dumnezeu atunci când trec prin diferite încercări. „De ce să sufăr eu aceasta?”, spun ei. „Iată, acela are atâtea bunuri! Dumnezeu este acesta?” Nu spun: „Am greșit!”, ci se chinuiesc.
Iar cei cu mărime de suflet spun: „Slavă lui Dumnezeu! Încercarea aceasta m-a dus lângă Dumnezeu. El a îngăduit-o pentru binele meu.”
Dumnezeu pe toate le pune în valoare spre binele nostru
Atunci când omul se unește cu Dumnezeu, nu mai are ispite
Dumnezeu îngăduie ispitele potrivit cu viața noastră duhovnicească. Uneori îngăduie să facem o greșeală, de pildă o neatenție, ca altă dată să fim atenți și să evităm sau mai degrabă să preîntâmpinăm un rău mai mare ce ni l‑ar fi putut face aghiuță.
Alteori lasă pe diavolul să ne ispitească, să ne încerce. Adică dăm examene și, în loc de rău, diavolul ne face bine. Aduceți‑vă aminte de Bătrânul Filaret care spunea: „Fiule, astăzi n‑am avut nici o ispită, m‑a părăsit Dumnezeu!”.
Cea mai bună moştenire pe care părinţii o pot lăsa copiilor este evlavia lor
Mulţi părinţi se ceartă în fața copiilor şi astfel le dau lecţii urâte, iar sărmanii copii se întristează. După aceea, părinţii, ca să-i mângâie, le fac toate hatârurile (mofturile, n. r.). Merge tatăl şi-l ia pe copil cu binişorul: „Puiu’ tatii, ce vrei să-ți cumpăr?”. Merge apoi mama să-l alinte şi ea un pic şi astfel copiii cresc mofturoşi şi pretenţioşi. Iar apoi, dacă părinţii nu le pot da lucrul pe care copiii lor îl cer, aceştia îi ameninţă că se vor sinucide.
Rugăciunea are mare putere în familie
Rugăciunea are mare putere în familie. Cunosc doi fraţi care cu rugăciunea lor au reuşit nu numai să facă să nu se despartă părinţii lor, care aveau probleme între ei, ci chiar să se iubească şi mai mult. Tatăl nostru ne spunea: „Nu ştiu ce veţi face, dar va trebui să spuneţi «prezent» lui Dumnezeu de două ori pe zi, ca să ştie unde vă aflaţi”. În fiecare dimineaţă şi seară ne făceam rugăciunile toţi împreună înaintea icoanelor, tatăl, mama şi noi, copiii, iar la sfârşit făceam metanie la icoana lui Hristos.