– Părinte, în primii ani ai creştinismului creştinii făceau mărturisire publică. Aceasta ajută?
Oamenii s-au îndepărtat de Taina Mărturisirii și de aceea se îneacă de gânduri și de patimi
Sf. Paisie Aghioritul
Omul nu este răpus atunci când înfruntă duhovniceşte o situaţie
Părinte, când mă doare pentru ceilalţi, mă cuprinde o nelinişte şi nu mă pot ruga.
Fiindcă există nelinişte, aceasta este dovada că înăuntrul tău există elementul omenesc. Eu, cu cât mă doare mai mult pentru lume, cu atât mai mult mă rog şi mă bucur duhovniceşte, deoarece le spun pe toate lui Hristos, iar El le rezolvă.
Când îl cercetează durerea pe om înseamnă că îl cercetează Hristos
Atunci când îl cercetează durerea pe om înseamnă că îl cercetează Hristos. În timp ce, atunci când omul nu trece prin nici o încercare, este ca și cum l-ar părăsi Dumnezeu. Nici nu plătește datoriile, nici nu depune. Vorbesc desigur despre cel care nu vrea reaua pătimire pentru dragostea lui Hristos, care își spune în sinea sa: „Sunt sănătos, am poftă de mâncare, mănânc bine, o duc foarte bine, sunt liniștit etc….” și nu spune nici măcar un „Slavă Ție, Dumnezeule!”.
Medicamente pentru întristare
Gândurile rele să le alungăm repede din mintea noastră deoarece atunci când acestea rămân ne ard…
Cel ce nu se socoteşte pe sine primeşte putere dumnezeiască
– Părinte, v-aţi primejduit vreodată în război?
Nu crede în gândul tău, nici atunci când îţi spune că eşti într-un hal fără de hal, nici când îţi spune că eşti sfânt
Părinte, când mă mânii mă fac ca torentul; nu mă pot abţine.
Sfinţii Pantelimon şi Luchilian se arată Cuviosului Paisie Aghioritul
Era în după amiaza zilei de 2 iunie 1979. Stareţul abia îşi adusese lucrurile la Coliba „Panaguda”, dar nu apucase să le pună în ordine. Se pregătea pentru Vecernie şi a întrebat pe monahul care îl ajuta care Sfânt se prăznuieşte a doua zi, dar acela nu-şi amintea. I-a răspuns că a doua zi, când va veni, îi va spune şi a plecat grăbit pentru că se înnopta.
„Când omul începe să lucreze duhovniceşte, Dumnezeu îi dă, de pildă, şi câte o… „ciocolată”
Părinte, Dumnezeu ajută pe om mai mult la începuturile nevoinţei sale duhovniceşti?
Da, la primii paşi ai vieţii duhovniceşti, Dumnezeu ajută mult pe om, precum şi părinţii îi apără pe copiii lor mai mult atunci când sunt mici. Pe măsură ce cresc, nu se mai îngrijesc de ei atât de mult, deoarece copiii încep să-şi folosească mintea lor. La începutul nevoinţei sale, omul simte intens harul lui Dumnezeu.
Sporire duhovnicească există acolo unde există multă smerenie
– Gheronda, cum se face că un om se schimbă într-o lună, iar altul se nevoieşte ani de zile şi tot nu sporeşte?
Cine este mişel şi iubitor de sine nu are putere dumnezeiască înlăuntrul său
Astăzi, pentru ca omul să poată înfrunta greutăţile ce le întâmpină, trebuie să aibă înlăuntrul său pe Hristos, de la Care să ia mângâiere dumnezeiască, pentru a avea o oarecare lepădare de sine. Altfel, într-o clipă grea ce va face?
Am citit undeva că Abdul-Paşa a luat cinci sute de tineri din Sfântul Munte.
Încercările trec mai ușor când ne rugăm unii pentru alții
Medicamentul cel mai bun pentru fiecare încercare a noastră este încercarea mai mare a semenilor noştri, pe care este de ajuns să o comparăm cu a noastră, pentru a ne putea da seama de marea diferenţă dintre ele şi de marea dragoste pe care ne-a arătat-o Dumnezeu, Care ne-a îngăduit o încercare mai mică.
Este nevoie de multă rugăciune
Odinioară, mai înainte ca cineva să întreprindă ceva, dacă era om vieţuitor în lume, mai întâi se gândea, iar dacă era om duhovnicesc se gândea şi se ruga. In vremea noastră chiar şi oamenii “duhovniceşti” nu numai că nu se roagă, dar nici nu se mai gândesc. Şi mai ales acum când apar probleme serioase, aceştia fac experienţe pe lume. In toate cazurile, înainte de a acţiona, să ne întrebăm: “Oare am gândit bine la aceasta? M-am rugat pentru aceasta?”.
Cei care se pierd prin lucruri materiale sunt pierduţi cu totul, pentru că Îl pierd pe Hristos
Oamenii buni în mod firesc nu ţin răutate în inima lor, dar nici bunătatea lor nu o ţin pentru ei înşişi. De aceea, nu ţin nici lucrurile frumoase, nici nu sunt impresionaţi de frumuseţile lumii, arătând prin aceasta credinţa lor fierbinte în Dumnezeu, precum şi dragostea lor cea multă.
„Făceţi-va ca pruncii”
– Gheronda, care este simplitatea firească?
Să-L lăsăm pe Dumnezeu să le rânduiască pe toate
Părinte, uneori pornim să facem o treabă și apar o mulțime de piedici. Cum vom putea pricepe dacă piedicile sunt de la Dumnezeu?
Dacă nu cerem ajutor de la Dumnezeu, în zadar ne chinuim
Dumnezeu vrea să ajute pe oamenii ce suferă. Dar pentru ca să-i ajute, trebuie ca cineva să-L roage. Căci de va ajuta pe cineva fără ca să-L roage altcineva, atunci diavolul va protesta şi va spune: „De ce îl ajuţi şi îi sileşti voia lui cea liberă? Fiindcă este păcătos, îmi aparţine”. Aici se vede şi marea nobleţe duhovnicească a lui Dumnezeu, care nici diavolului nu-i dă pricină să protesteze.
Cum le-a făcut Dumnezeu pe toate!
Atunci când flămânzesc sau însetează, animalele tot la om caută scăpare, pentru că omul este stăpânul lor.