Această carte face parte dintr-un şir de patru cărţi despre Psihoterapia ortodoxă. La prima sa publicare în Grecia, Psihoterapia ortodoxă a Arhimandritului Hierotheos Vlachos a avut un impact neaşteptat, chiar exploziv, dând naştere multor discuţii şi inspirând alte trei cărţi cu acelaşi subiect: Tratament vindecător, Convorbiri despre Psihoterapia ortodoxă, şi cartea de faţă – Boala şi tămăduirea sufletului în tradiţia ortodoxă.
Monahismul este slava Bisericii, iar monahii, așa cum învață Sfântul Grigorie de Nyssa, coama trupului Bisericii, cu adevărat podoabă a capului, pentru că monahii, la fel ca firele părului, sunt morți pentru lume și strălucesc și iradiază lumina lui Hristos. Viața monahală este, în realitate, viața profetică, apostolică și martirică, și în această dimensiune se încadrează monahismul autentic, ortodox. Dacă citim faptele Apostolilor și Epistolele Apostolilor, ne încredințăm de faptul că primii creștini, următori ai cetei Apostolilor, trăiau în rugăciune, viață comună, insuflare, sărăcie de bunăvoie, așteptând venirea Împărăției lui Dumnezeu, pe care o trăiau ca pe o arvună duhovnicească.
„Este posibil chiar și pentru cei căsătoriți să dobândească o astfel de curăție, dar cu foarte mare greutate”.
Vorbind despre curăția inimii, Sfântul Grigorie Palama scoate în evidență faptul că „este posibil chiar și pentru cei căsătoriți să dobândească o astfel de curăție, dar cu foarte mare greutate”. Toți ne putem modela viața după învățăturile evanghelice, dacă suntem dispuși să trăim potrivit lor.
După înviere, Hristos S-a arătat ucenicilor Săi şi a făcut minuni, întărind astfel credinţa acestora şi făcându-i martori ai învierii Sale.
Având în vedere faptul că Hristos nu a făcut niciodată ceva fără un motiv determinat, trebuie să vedem de ce anume Hristos S-a înălţat la patruzeci de zile de la învierea Sa. Toate au avut un anumit scop.