Marți, 17 septembrie 2019, Sfântul Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail, va fi sărbătorit pentru prima dată după canonizare la Mănăstirea “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Suruceni.
MUNTEANU, Ioan. Nasc şi la Moldova Sfinţi: Episcopul Dionisie Erhan (1868-1943) – evlaviosul stareţ al Mănăstirii Suruceni şi distinsul Ierarh al Cetăţii-Albe-Ismail, originar din satul Bardar. [Chişinău], 2018 (Tipografia „Bons Offices”). 174 p. (Colecţia „Lumina lui Hristos”. ISBN 978-9975-87-430-4). ISBN 978-9975-87-429-8.
Cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la naștere (2 noiembrie), se aduce un omagiu Episcopului Dionisie Erhan, Vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului (1918-1932), Episcop al Cetăţii Albe şi Ismailului (1932-1940), Episcop al Argeşului (1940-1941) și luptător înflăcărat pentru realizarea statului naţional unitar român. Anul acesta, prilejuit și de aflarea moaștelor vrednicului de pomenire arhiereu și împlinirii a 75 de ani de la trecerea la Domnul, sunt organizate un șir de evenimente care au menirea de a pune în valoare personalitatea celui care a marcat atât viața religioasă, cât și cea politică de la începutul secolului XX.
Printre acestea se numără și editarea unui volum privind viața și activitatea marelui Ierarh, mărturisitor prin cuvinte și fapte. Astfel, cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolit al Chişinăului şi al Întregii Moldove, a văzut lumina tiparului şi cartea cu titlul: Nasc şi la Moldova Sfinţi: Episcopul Dionisie Erhan (1868-1943) – evlaviosul stareţ al Mănăstirii Suruceni şi distinsul Ierarh al Cetăţii-Albe-Ismail, originar din satul Bardar.
“Să te sfințești pe tine însuți și apoi să-i sfințești pe alții” (Sfântul Iustin Popovici)
Preasfințitul Episcop Dionisie, cu numele de botez Dimitrie, s-a născut la 2 noiembrie 1868, în satul Bardar, județul Lăpuşna. Tatăl său se numea Vasile, iar mama sa Adriana, oameni simpli și foarte evlavioși. Neamul Episcopului Dionisie Erhan se trage din răzeși, arcașii Sfântului Voievod Ștefan cel Mare.
La 28 noiembrie 1883, la vârsta de 15 ani, Dimitrie Erhan a intrat ca frate în Mânăstirea Suruceni. Tânărul nevoitor al lui Hristos este profund marcat de chipul luminos al ieroschimonahului Serafim Blănarul, starețul mânăstirii, model pilduitor de autentică viață monahală, care a avut o înrâurire binefăcătoare asupra sa. De asemenea, ieromonahii Anatolie Turovici și Iosif Botea l-au înconjurat cu toată atenția și dragostea părintească, fiind pentru el îndrumători încercați și susținători sinceri pe calea grea a nevoinței călugărești. Era o fire smerită, evlavioasă, sensibilă, plină de noblețe sufletească. Era dornic de carte, stătea cufundat ore întregi asupra Sfintei Scripturi, literaturii patristice, asupra dogmaticii ortodoxe. Studiul istoriei neamului îi trezește un sentiment de durere pentru destinul nefericit al multpătimitorului teritoriu dintre Prut și Nistru.
Cine nu cunoaşte dragostea şi grija părintească a Chiriarhului nostru Vlădica Dionisie, faţă de copilaşii în genere, dar mai ales faţă de cei rămaşi fără părinţi, fără nici o îngrijire, lăsaţi în voia întâmplării. Şi acest sentiment de milă şi ocrotire ce i-a îmboldit sufletul şi inima întotdeauna, a căutat să-l pună în aplicare de îndată ce a păşit pe pământul Eparhiei noastre, în calitate de înalt ocârmuitor al ei în anul 1932.
Marți, 25 septembrie 2018, ÎPS Mitropolit Vladimir a primit-o în audiență la reședința mitropolitană pe stareța Mănăstirii „Sf. M. Mc. Gheorghe”, Suruceni, Preacuvioasa Egumenă Epistemia (Goncearenco).
În cadrul discuției, Egumena Epistemia a primit binecuvăntarea Părintelui Mitropolit Vladimir de a organiza, la data de 2 noiembrie 2018, Conferința: Starețul și Episcopul Dionisie, viață și spiritualitate. Evenimentul este prilejuit de aflarea moaștelor vrednicului de pomenire arhiereu și împlinirii a 75 de ani de la trecerea la Domnul și a 150 de ani de la naștere.
În data de 17 septembrie 2018, la Mănăstirea ,,Sf. M. Mc. Gheorghe”, Suruceni din cadrul Mitropoliei Chișinaului și a Moldovei s-a desfășurat un eveniment deosebit pentru istoria acestui așezământ monahal închinat vrednicului de pomenire episcop Dionisie Erhan, care a împlinit la această dată 75 de ani de la adormire.
Un ales sobor de clerici sub protia Înaltpreasfințitul Vladimir, Mitropolitul Chișinălui și al Întregii Moldove, a săvârșit sfânta liturghie și slujba de pomenire în prezența a numeroși credincioși care au venit să îl cinstească pe cuviosul episcop Dionisie. În cuvântul de învățătură, părintele mitropolit a subliniat câteva aspecte din viața și activitatea Episcopului Dionisie Erhan.
Personalitatea Episcopului Dionisie Erhan a rămas înscrisă în Istoria Bisericii atât pentru activitatea pastoral-misionară dar mai ales pentru viața sa virtuoasă.
Moldova dintre Prut şi Nistru, împreună cu toţi acei în inima cărora palpită jarul credinţei şi a mândriei româneşti, ia parte cu cel mai inepuizabil entuziasm, la marea sărbătorire, la marele praznic închinat celei mai reprezentative figuri, celui mai ilustru luptător-Vlădica Dionisie.
Basarabia, cu întregul ei trecut de lupte, se închină respectuos în faţa celui ce a ştiut să-i fie soldat şi comandant. Întotdeauna primul, în linia celor ce luptau, bătrânul Vlădica a ştiut să fie omul, care să stimuleze şi să valorifice.
Născut în com. Bardar jud. Lăpuşna, acum şaptezeci de ani, P. S. Episcop Dionisie a ştiut să meargă cu toată demnitatea, pe linia marelor chemări. Viţă de arcaş, el a ştiut pururea să asculte de glasul sângelui domnesc. Şi dacă astăzi ne rupem din mersul fugar al vieţii cotidiane, e că avem nestrămutată dorinţă de a arăta tuturor, pe de o parte personalitatea celui ce se oglindeşte în luptele de eri, ca un fanatic, ca un erou, iar pe de altă parte, să sădim în mintea generaţiilor ce vor veni—credinţa, că aici în Moldova lui Ştefan cel Mare şi sfânt, a trăit cândva un vrednic urmaş, un vrednic arcaş din viţă de domn.
Clerul şi poporul Eparhiei Cetatea Albă-Ismail, se pregătesc să-şi sărbătorească păstorul cu prilejul împlinirii a 70 de ani de viaţă.
Este un gând nobil, care cinsteşte pe cei cari l-au avut şi-l traduc acum în faptă.
Pentru P. S. Dionisie, aceasta va fi o zi de binemeritată bucurie, care cu siguranţă îl va înduioşa până la lacrimi. În adevăr, pentru un părinte nu poate sa fie bucurie mai mare şi măngâere mai adânc simţită, decât recunoştinţa din partea fiilor săi.
Este cu totul înduioşătoare această sărbătorire a bunului şi înţeleptului Vlădica Dionisie.
În persoana acestui Ierarh a lui Hristos, se concretizează şi modestia duioasă şi simplitatea sfântă, dar în acelaş timp—înţelepciunea care pogoară de sus şi tăria duhovnicească.
„Împlinind venerabilul Episcop al Eparhiei Ismailului şaptezeci de ani de viaţă şi douăzeci de arhierie, suntem fericiţi să-i spunem, de la această tribună a opiniei publice: „Întru mulţi ani, Stăpâne !..”
15 Noembrie 1938 a fost o zi de înălţare sufletească, când sudul Basarabiei şi cu el toată suflarea românească a sărbătorit 70 ani de viaţă, 55 ani de călugărie, 20 ani de arhierat şi 5 ani de episcopat a îndrumătorului şi ziditorului sufletesc —
P. S. Dionisie — Episcop al Cetăţii-Albe-Ismail, luptătorul naţionalist din timpurile de grea încercare şi subjugare a moldovenilor dintre Prut şi Nistru.
Destinul marilor basarabeni n-a fost simplu nici în perioada interbelică, dar ei au știut să lupte. Un exemplu elocvent îl constituie cazul Dionisie Erhan: „Eu n-am dat niciodată îndărăt – mi-a declarat într-un interviu, bătrânul sihastru de la Suruceni. Viaţa mea este un lanţ nesfârșit de lupte şi de biruințe. N-am luptat niciodată pentru interese personale. Şi de aceea am biruit totdeauna”. … Vasile Țepordei („Raza”, an. VII, nr. 389, 18 iulie 1937, p.1)
„Neamul P.S. Episcop Dionisie se trage din răzeși – arcașii lui Ștefan cel Mare, Voievodul Moldovei.
17 septembrie 1943 – A trecut la cele veşnice în Chişinău (înmormântat la Mănăstirea Suruceni) Episcopul Dionisie Erhan (din botez Dimitrie).
A intrat de tânăr în Mănăstirea Suruceni (1883), unde a ajuns stareţ (1906) şi a condus mănăstirea timp de mai mulţi ani. In 1917-1918 a militat fervent pentru unirea Basarabiei cu Ţara-mamă. În 1918 a fost ales arhiereu-vicar (cu titlul „al Ismailului”) pentru Arhiepiscopia Chişinăului.
În 1932 a fost numit locţiitor de Episcop la lsmail, în 1933 ales episcop titular şi instalat oficial la 15 mai 1934. Deşi nu avea pregătire teologică, a fost un bun îndrumător al activităţii misionar-pastorale şi culturale din eparhia sa, unde a înfiinţat o tipografie, un orfelinat ş.a. A publicat diferite articole în periodicele basarabene.
În vara anului 1940, în timp ce armata sovietică ocupa Basarabia, s-a refugiat în România. A asigurat timp de câteva luni locotenenţa scaunului episcopal de la Curtea de Argeş, continuând să poarte titlul „al Cetăţii Albe-Ismail”. La 1 septembrie 1941 s-a pensionat şi s-a reîntors în Basarabia.