Articole

„Pre Tine Te lăudăm, pre Tine Te binecuvântăm, Ţie Îţi mulţumim, Doamne…”

În mijlocul Sfintei Liturghii cântăm: Pre Tine Te lăudăm, pre Tine Te binecuvântăm, Ţie Îţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeului nostru. Folosim trei verbe pentru a da mulţumire şi numai unul pentru a aduce cereri înaintea lui Dumnezeu. Liturghia se mai numeşte şi Euharistie pentru că, în cadrul Liturghiei, aducem mulţumită lui Dumnezeu pentru toate, căci El pe toate le-a făcut pentru noi. În fapt, Dumnezeu a făcut totul pentru noi. Tot ce mai rămâne să-l facă este să ne dăruiască la Înviere trupurile întru nestricăciune, ceea ce se va întâmpla în acea slăvită zi a Celei de a Doua Veniri a Domnului nostru Iisus Hristos.

Continuare …

Prin ajutorul duhovnicului păşim nerătăciţi spre Împărăţia Cerurilor

Pentru ce avem nevoie de părinte duhovnicesc? Pentru ca prin ajutorul lui să păşim nerătăciţi şi să ajungem în Împărăţia Cerurilor, iar pentru aceasta trebuie, mai ales, să împlinim cu fapta poveţele, sfaturile şi îndrumările duhovnicului, petrecându-ne viaţa în bună cuviinţă.

Continuare …

Pregătirea credincioșilor pentru Taina Spovedaniei

Mărturisirea ca Taină se justifică în viața Bisericii numai dacă se aplică pe tărâm practic. Existența acestei Taine se justifică numai dacă creștinii se mărturisesc. De aceea este necesară o pregătire a credincioșilor pentru mărturisire. Aceasta poate fi făcută credincioșilor în grup, deci o pregătire colectivă, dar și fiecăruia în parte, pregătire individuală.
În pregătirea colectivă, preotul se folosește mai ales de cuvânt.

Continuare …

Când va dispărea „eu-l” tău va înceta vrăjmaşul să-ţi mai lovească cu gânduri capul

A fost întrebat Părintele Paisie de un frate:
‒ Gheronda, este rău că mă împotrivesc cu o încăpăţânare copilărească chiar şi stareţului meu?
‒ Tipicul, precum ştii, o dată rânduieşte „Doamne miluieşte” de trei ori, altădată de 12 ori, iar altă dată de 40 de ori. Adică patimile nu încetează să fie un rău în toate vârstele, iar potrivit cu vârsta sa, fiecare are şi pe „Doamne miluieşte”.

Continuare …

Nimic nu este mai important ca pocăinţa

Sfântul Marcu Monahul (secolele V-VI) scrie: „Nimeni nu este mai bun și mai milostiv ca Dumnezeu, dar, cu toate acestea, n-o să-l ierte pe cel ce nu se căiește de păcatele sale. (…) Toate poruncile se reduc la una singură: cea a pocăinței. Căci nu vom fi osândiți pentru mulțimea păcatelor, ci pentru că n-am voit să ne pocăim.

Continuare …

Suferințele și bolile sfinților – „temei de sărbătoare”

Un răspuns foarte precis și edificator la întrebarea: de ce suferă copiii nevinovați, odată ce li s-a șters păcatul strămoșesc, prin Botez, și, în curăția și nevinovăția lor, nu au făcut alte fărădelegi,  și mai ales de ce suferă cei drepți sau sfinți, odată ce s-au pocăit de păcatele lor, găsim în scrierile Sfântul Ioan Gură de Aur († 407), teolog de mare profunzime și cu o operă vastă, atât ca dimensiune, dar și din perspectiva bogatei tematici analizate.

Continuare …

Numai mila lui Dumnezeu ne poate mântui!

Câţiva călugări tineri i-au cerut părintelui Paisie cuvânt de folos, iar el le-a spus:
– De trei lucruri trebuie să se păzească mai mult călugărul: de beţie, de iubirea de arginți şi de vorbirea cu femei.
Un alt călugăr a cerut bătrânului cuvânt de folos. Iar părintele Paisie i-a răspuns:
– Lasă-te întotdeauna în voia lui Dumnezeu şi vei avea pace în sufletul sfinţiei tale.

Continuare …

Optimist înseamnă să trăiești şi să preţuiești corect darul vieţii

Biserica lui Hristos este cea mai mare zidire de optimism care a fost făcută pe pământ. Optimismul creştinismului nu constituie pur şi simplu o teorie duhovnicească, pentru că este trăită şi fundamentată.
Nu aş putea să mă numesc pe mine însumi creştin, dacă nu aş fi optimist. Şi dacă m-aş numi creştin şi nu aş fi optimist, nu aş fi un creştin sincer. Şi voi toţi în zadar vă numiţi creştini, dacă voi nu sunteţi optimişti. Creştinismul constituie cea mai mare cetate de optimism.

Continuare …

Creștinii nu trebuie să se disprețuiască unul pe altul

Când un mădular al trupului suferă, atunci toate celelalte mădulare suferă împreună cu el. Tot așa și creștinii, când un creștin suferă, și ceilalți trebuie să sufere împreună cu el, să plângă cu jale. Mădularele trupești nu se disprețuiesc unele pe altele, nu se mândresc unele în fața altora. Tot așa și creștinii nu trebuie să se disprețuiască unul pe altul, nu trebuie să se mândrească unul în fața celuilalt.

Continuare …

Omul lui Dumnezeu transmite şi preschimbă pe oamenii trupeşti

Dragostea lăuntrică îl trădează pe cel care o are, deoarece îndulceşte chiar şi pe întreg omul din afară şi îl înfrumuseţează cu harul dumnezeiesc, care nu se poate ascunde, fiindcă iradiază.
Îngerul întotdeauna împarte ca un înger ceea ce are, bucurie şi veselie cerească, în timp ce diavolul care se camuflează în înger împrăştie tulburare (ceea ce are) sau irită puţin inima, ca să înşele sufletul cu plăcerea trupească, ca şi cum aceasta ar fi, chipurile, duhovnicească, dumnezeiască.

Continuare …

Ca să înțelegeți mai bine cât de urât este blestemul înaintea lui Dumnezeu

Ca să înțelegeți mai bine cât de urât este blestemul înaintea lui Dumnezeu, voi aduce de față o povestire înfricoșată, care se cuprinde în Scrisoarea Sfințitului Mucenic Dionisie Areopagitul, trimisă către fericitul Dimofil.
Sfântul Dionisie Areopagitul a trăit în vremea Sfinților Apostoli, a fost răpit pe nori de la Atena, la Ghetsimani, pentru a fi de față la înmormântarea Maicii Domnului.

Continuare …

Totul este cu putință celui care crede

Un tătic îndurerat, deznădăjduit, se înfățișează Domnului Hristos, avea o suferință maximă. Copilul său era demonizat, posedat de un duh, ne spune Evanghelistul Marcu, mut și surd, și care se manifesta foarte agresiv, violent, față de copil, dar și prin atmosfera pe care o crea prin aceste manifestări.

Continuare …

Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu ne-a miluit pe toți

Dacă pedeapsa ar ajunge din urmă îndreptarea, lumea s-ar fi pierdut și s-ar fi distrus pe deplin. Dacă Dumnezeu ar fi fost grabnic spre pedepsire, Biserica nu l-ar fi dobândit pe Pavel. Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu l-a făcut pe prigonitor apostol și propovăduitor. Bunătatea lui Dumnezeu l-a schimbat pe lup în păstor; îndelunga răbdare a lui Dumnezeu l-a făcut pe vameș evanghelist.

Continuare …

Fără smerenie, credinţă şi sfinţenie aşteptăm fără rost minunile şi fără rost urmărim pacea.

Greu îi este omului să cuprindă înţelesul sfinţeniei. Desigur, în epoca modernă, dominată de o teribilă confuzie a ideilor şi de contradicţiile care se ţin lanţ, foarte puţini sunt cei care îşi pun problema semnificaţiei cuvântului sau a dimensiunilor conţinutului acestuia.

Continuare …