Articole

Să nu amâni niciodată vremea dobândirii virtuţilor

Câteva lucruri trebuincioase biruirii patimilor și dobândirii unor noi virtuți.
C
hiar dacă până acum ţi-am spus destule lucruri, ca să-ţi arăt mijloacele prin care să te chiverniseşti spre a te învinge pe tine însuţi şi a te întrarma cu virtuţile, e totuşi de trebuinţă să-ţi mai dau câteva sfaturi:
a) Mai întâi îţi spun că, dacă voieşti, frate, să dobândeşti virtuţile, să nu pui în practică rânduiala neschimbată a unora care urmează în fiecare zi a săptămânii pentru fiecare virtute în parte deprinderi diferite.

Continuare …

Cei ce iubesc pe Dumnezeu trec prin multe și grele ispitiri

Dumnezeu cheamă pe toţi. Dar nu toţi răspund chemării Lui. Cei ce au răspuns sunt greu încercaţi de către Dumnezeu, iar greul încercării Dumnezeu îl măsoară cu gradul credincioşiei şi dăruirii faţă de Dânsul. Cei ce iubesc pe Dumnezeu trec prin multe și grele ispitiri. Aş voi aici să ating o problemă cât se poate de însemnată, despre care totuşi nu ştiu deloc cum să mă exprim. Nu aflu nici cuvinte, nici căi de a lămuri această temă. De este cu putinţă, încercaţi să mă înţelegeţi din următoarele neputincioase cuvinte.

Continuare …

Care este diferența dintre regret și pocăință?

Citim în Sfânta Scriptură că Iuda s-a căit: „Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, văzând că a fost osândit, s-a căit şi a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei 30 de arginţi, zicând: Am greşit vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne priveşte pe noi? Tu vei vedea. Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat şi ducându-se s-a spânzurat” (Matei 27, 3-5). Nu s-a pocăit. Și exact pentru acest motiv a ajuns la sinucidere.

Continuare …

Cel ce rosteşte cuvântul lui Dumnezeu şi cel ce ascultă se folosesc împreună

Înnoiască-se ca ale vulturului tinereţile tale! Iar omul se înnoieşte, întinereşte de pe urma bunei credinţe. Dacă e să facem o comparaţie între viaţa omenească şi veşnicie, toţi suntem la fel de bătrâni. Mie îmi apare în floarea şi frumuseţea tinereţii, cu adevărat viu, numai cel binecredincios. Acesta răspândeşte mireasma duhovnicească a nemuririi; se simte că în el trăieşte Dumnezeu, dând viaţă sufletului.

Continuare …

Când mintea omului este înnegrită, omul nu-L poate vedea pe Dumnezeu

Părinții știu că, prin cădere, omul s-a îmbolnăvit, de vreme ce boala este întunecarea minții. De aceea se vorbește despre diagnostic și terapie. Diagnosticul este că omul suferă de boala asta care se cheamă păcat, care este întunecarea. Și de câte ori nu găsești termenul ăsta la Părinți, „întunecarea minții”? Permanent. Oriunde ai deschide un Părinte, toți vorbesc de întunecarea minții. Deci întunecarea asta a minții este diagnosticul. Și tămăduirea, ce este? Luminarea minții. Avem întunecare, și avem luminare. Este aceeași terminologie. Întuneric și lumină. Întunecare și luminare.

Continuare …

Creştinii nu trebuie să se tulbure în necazuri

Cel ce vrea să-L urmeze pe Hristos pentru a deveni fiu al lui Dumnezeu, născându-se din Duh, mai întâi de toate trebuie să suporte cu bună voie şi cu răbdare toate relele ce-l încearcă, ca de pildă bolile trupeşti, înfruntările şi umilirile ce-i vin de la oameni, calomniile nevăzuţilor vrăjmaşi. Într-adevăr Providenţa divină, care rânduieşte toate lucrurile cu înţelepciune şi în vederea binelui, îngăduie asemenea încercări, provocate de diverse nenorociri, să atingă sufletele pentru ca să se vădească cele ce-L iubesc sincer pe Dumnezeu.

Continuare …

Nu este un merit să trăieşti mult, important este să trăieşti cu folos…

Dragii mei, de-a lungul vieţii mele am avut o singură rugăciune. Viaţa mea a fost, cel puţin în primele trei sferturi, foarte zbuciumată şi nu o dată, nu de două ori, nu de trei ori, m-am simţit în imediata vecinătate a morţii, datorită suferinţelor şi primejdiilor prin care am trecut.

Continuare …

Rugăciunea făcătoare de minuni a Sfântului Cuvios Macarie [Egipteanul] pentru ucenicul lui

S-a dus odată unul dintre ucenicii Cuviosului Macarie în cetate, ca să vândă lucrul mâinilor sale – coşniţe şi rogojini. Acolo l-a întâmpinat o femeie desfrânată, care văzând frumuseţea tânărului, s-a rănit de el şi l-a chemat la sine, ca şi cum voia să cumpere coşniţele pe care le vindea. Iar el, necunoscând gândul ei cel viclean, a intrat în casă.

Continuare …

Să ne mobilizăm toate puterile şi toată atenţia pentru a păzi poruncile Evangheliei!

În cele mai multe cazuri încercările ce vin asupra noastră, la prima vedere, sunt neînsemnate încât nici nu le-ai putea socoti încercări. Dar aceasta-i doar o viclenie a vrăjmaşului care, datorită unei experienţe îndelungate, a dobândit în lupta cu omul necălit o dibăcie extraordinară. Îngerul căzut a observat că ispitele evidente, grosiere şi violente îi insuflă omului un zel puternic şi un mare curaj pentru a se lupta cu ele. Pentru a rămâne ascuns, le va înlocui pe acestea cu ispite mai uşoare, dar foarte subtile, şi de o extremă eficacitate. Ele nu provoacă zel în inimile noastre, ele nu declanşează o luptă spirituală, dar te ţin într-un fel de letargie şi aruncă duhul nostru în stare de espectativă.

Continuare …

„Omule, nu este treaba ta să afli căile Domnului, smerește-te!”

Mulți suferă de așa-numita „întrebăciune”, duh de iscodire. Necontenit pun altora și lor înșiși întrebări: „Dar de ce?”, „Dar pentru ce?”. Cândva sufeream și eu de acest neajuns. Dar când am citit articolul Episcopului Ignatie, „Căile Domnului”, s-a produs în mine însumi o schimbare. Am înțeles că nu trebuie să aflăm căile Domnului.

Continuare …

Gheronda Efrem Filotheitul – Despre înfruntarea ispitelor

Fiecare om, fiecare creștin ortodox care vine la Dumnezeu și se apropie de El, mai întâi este încercat, trecut „prin foc și prin apă”. Dacă nu trece prin cuptor, creștinul nu ajunge la reînvierea sufletului. De aceea bunul Dumnezeu, Cel ce „cercetează inimă și rărunchi” cunoaște foarte bine ce ascunde fiecare dintre noi în adâncul inimii lui în privința împătimirii lui, a harismelor și a dispozițiilor pe care le are și intervine în mod corespunzător, de obicei, cu leacuri amare.

Continuare …

Multe boli apar pentru că nu avem gânduri bune

Nu lua aminte ce îţi zice careva, dacă te jigneşte. Tu osteneşte-te, roagă-te lui Dumnezeu să-i iubeşti pe toţi. Roagă-te Domnului să le dea tuturor Înger bun, ca tu să ai pace înlăuntrul tău. Şi, dacă te împaci cu toţi, dacă doreşti binele tuturor, nu va mai fi nimeni care să te muncească. Singuri ne muncim pe noi înşine cu gândurile.

Continuare …

Fă bine celui ce te nedreptăţeşte şi-ţi vei face prieten pe Dumnezeu

1. Când vei socoti câştigarea banilor şi multul lor folos ca pe o amăgire vremelnică, vei cunoaste că petrecerea cea virtuoasă şi plăcută lui Dumnezeu e altceva decât bogăţia. Gândindu-te la aceasta cu încredinţare şi cu ţinere de minte, nu vei suspina, nu vei plânge, nu vei învinui pe nimeni şi pentru toate vei mulţumi lui Dumnezeu.

Continuare …

Te rog să păstrezi mereu un zâmbet pe inimă

Te rog să păstrezi mereu un zâmbet pe inimă, așa cum știu că erai, și poți. Împinge-ți pașii inimii, mereu, către Maica Domnului, cu simplitate și severitate, și te asigur că vei lămuri multe taine și vei împlini multe doriri și nu va mai pleca frumusețea îngerească de la tine și casa ta. Să nu te îndoiești de cinstea aceasta și fericirea care urmează.

Continuare …

Calea lui Dumnezeu este crucea de fiecare zi

De multe ori Dumnezeu îngăduie ca asceţii virtuoşi să fie încercaţi cu lipsirea de bunurile materiale şi să se ridice ispite asupra lor, să sufere boli trupeşti, precum Iov, să fie aruncaţi în sărăcie şi în primejdia de a fi ucişi de oamenii cei răi. Numai sufletele lor nu sunt vătămate. Căci nu este cu putinţă ca atunci când păşim pe calea lui Dumnezeu să nu întâlnim lucruri şi situaţii neplăcute, iar trupul să nu fie chinuit cu boli şi osteneli, desigur, atunci când iubim viaţa trăită în virtute. Omul care îşi petrece viaţa sa potrivit voii sale păcătoase, care este biruit de invidie sau de altă patimă de suflet-ucigătoare, va fi osândit de Dumnezeu.

Continuare …

Sufletele care suferă și se chinuie pentru Dumnezeu devin tari ca oțelul

Copacii aflați în locuri neînsorite și ferite de vânturi poate că par falnici; sunt însă neputincioși și sensibili, nefiind în stare să reziste înfuriatelor furtuni. Dimpotrivă, copacii care sunt plantați în vârfuri de munte, cu toate că trăiesc în mijlocul vremurilor rele, a vijeliilor și zăpezilor, devin mai tari decât fierul. Așa și cu trupurile care încearcă diferite plăceri, care se desfată cu toate felurile de mâncare, care se îmbracă în haine fine, care sunt îngrijite încontinuu și sunt îmbăiate și parfumate, ele devin fragede, nepotrivite pentru nevoințe duhovnicești înalte.

Continuare …