Luarea-aminte la sine, în adâncă însingurare, aduce roade duhovniceşti de mult preţ; însă de ea sunt în stare numai bărbaţii ajunşi în puterea vârstei duhovniceşti, care au sporit în cucernică nevoinţă şi au deprins deja luarea-aminte în viaţa lucrătoare.
În viaţa lucrătoare, oamenii te ajută să dobândeşti luare-aminte arătându-ţi când o încalci.
”Vă trimit o rețetă duhovnicească. Și vă sfătuiesc să folosiți doctoria propusă de câteva ori pe zi, mai ales în clipele de mare suferință, atât a sufletului, cât și a trupului.
Nu vor întârzia să se arate puterea și vindecarea ascunse în doctorie, care la arătare e cât se poate de smerită.
Însingurându-vă rostiți fără grabă, în așa fel încât să vă auziți glasul, închizându-vă mintea în cuvinte (așa sfătuiește Sfântul Ioan Scărarul), următoarele:
Condacul 1
Cel ce ai fost ales de împăratul Ceresc şi proslăvit de El, părinte Ierarhe Ignatie, prăznuind acum preacinstita pomenirea ta, cu osârdie te rugăm: călăuzeşte-ne la calea mântuirii, izbăveşte-ne de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de scârbe şi de dureri pe cei ce cu dragoste strigăm ţie: Bucură-te, Ierarhe Ignatie, al pocăinţei şi rugăciunii lucrător şi dascăl prea ales!
Un film răscolitor asupra condiţiei umane, având ca bază viaţa pictorului de biserici Andrei Rubliov. Călătoria creatorului printr-o Rusie sfâşiată de ignoranţă şi cruzime, dar şi încercată de visul înalţării şi al zborului, întâlnirea memorabilă cu Teofan Grecul, alt cunoscut pictor de biserici care îi influenţează modul de a gândi şi trădarea semenilor – moment în urma căruia Andrei Rubliov refuză să mai vorbeasca 14 ani – sunt punctele de trecere ale acestei pelicule memorabile.
Salvarea şi „revenirea în lume” se produc în apropierea finalului, atunci când pictorul îl cunoaşte pe adolescentul Boriska, neverosimilul constructor de clopote.
Despre mândrie: Mândria e cea mai primejdioasă patimă. Toate patimile, toate păcatele se iartă foarte lesne, şi te îmbrăţişează Dumnezeu şi te duce în Împărăţia Cerului.
Însă la Împărăţia Cerului sub nici un motiv nu poţi înainta cu înălţarea minţii, cu mândria. Ispititorul, satana cel mare, e foarte deştept, şi ştie lucrul asta. De aceea seamănă în omenire înălţarea minţii şi tulburarea, adică mândria, ca să nu poată înainta omul la Împărăţia Cerurilor.
Tăierea voii înseamnă lepădarea de omul cel vechi: „Smeritu-m-am şi m-am mântuit”.
Când nişte pelerini i-au înregistrat cuvintele şi convorbirea fără să ştie (fiind orb), s-a necăjit cumva şi a spus: „Da, vor să mă scoată sfânt. Pentru ce au venit la mine? Să vadă un sfânt sau un drac, cum sunt? Da, „Sfântul!”
Toţi voiesc să aibă pace, dar nu ştiu cum să o dobândească. Paisie cel Mare s-a mâniat, şi a rugat pe Domnul să-l izbăvească de mânie.
Domnul i S-a arătat şi I i-a zis: „Paisie, de voieşti a nu te mânia, atuncea nimica să doreşti, pre nimenea să urăşti şi să osândeşti, şi nu te vei mânia”. Aşa şi tot omul, dacă îşi va tăia voia înaintea lui Dumnezeu şi oamenilor, totdeauna va fi cu pace în suflet; dară cel ce iubeşte a face voia sa, niciodată va afla pacea.
Vrei cu sinceritate să învingi mândria care singură e în stare să te facă să pierzi împărăţia cerurilor? Iată ce trebuie să faci:
Să iubeşti tăcerea.
Să trăieşti nevăzut, ascunzând de oameni faptele tale bune şi nevoinţele duhovniceşti pe care le săvârşeşti.
Există sentimente bune, frumoase, liniştitoare sau, din contra, sentimente care ne întristează, dar cu care sufletul nostru s-a obişnuit să trăiască. Tresărim de nelinişte în faţa unui examen sau a unui eveniment important din viaţa noastră, suntem neliniştiţi dacă avem conştiinţa încărcată sau dacă încercarea noastră de a-l găsi pe Dumnezeu a eşuat sau nici măcar nu a început.
Stările emoţionale negative pe care le trăim în faţa unor evenimente din viaţa noastră nu reflectă doar atitudinea omului faţă de cele întâmplate, ele produc şi anumite modificări în lumea interioară a persoanei afectând echilibrul sufletesc al acesteia.
Neîndoielnic, părintele Sofian a făcut parte din acel şir neîntrerupt de stareţi ai Bisericii Ortodoxe Române care, asemenea bătrânilor întelepţi ai Patericului, a vegheat la transmiterea învăţăturii şi căilor îndumnezeirii omului (Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Teofan)
Cadrele didactice din Marea Britanie sunt sfătuite să-i înveţe pe copii că nu este nimic anormal la familiile cu două mame sau doi taţi. Comunitatea LGBT mai doreşte uniforme unisex în şcoli şi introducerea în programa şcolară a poveştilor în care se îndrăgostesc doi regi sau două prinţese.
Profesorii ar trebui să introducă noţiunea de relaţii între persoane de acelaşi sex în educaţia copiilor, de la afişarea în şcoli a unor postere cu familii care au fie două mame, fie doi taţi, la purtarea hainelor unisex şi la poveştile cu personaje gay, potrivit The Telegraph, citat de adevarul.ro.
Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informaționale din ultimele două decenii au adus rezultate neașteptate, la care nici nu puteam visa în anii ’70 sau chiar ’80. Internetul, poșta electronică, resursele web, rețelele sociale – toate acestea au devenit parte componentă a vieții cotidiene, a muncii, științei, educației, artei și divertismentului.
Internetul a permis reducerea sau chiar anularea distanțelor. Astfel, orice știre poate fi transmisă prin intermediul internetului în câteva secunde de la un capăt al pământului la altul – cu toții avem această experiență.
Minunea. Чудо (Стояние Зои) 2009, cu subtitrare în română
Regizor: Alexandr Proshkin, Gen: Drama
Distributie: Konstantin Khabensky, Serghei Makovetky, Polina Kutepova
Descriere: La baza filmului stă un caz real, petrecut în Samara în anul 1956 și cunoscut sub numele „Încremenirea Zoei”.
Mitropolit Bartolomeu (Anania) – Femeia samarineancă (2002)
Predică rostită în Duminica Samarinencii de către ÎPS Mitropolit Bartolomeu (Anania) la vârsta de 81 de ani în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca.
„Viaţa adevărată nu o are omul decât în iubirea simţitoare, dezinteresată faţă de alţii, care-şi are izvorul în credinţa lui Dumnezeu.”
Părintele Dumitru Stăniloae s-a născut la 16 noiembrie 1903 şi a trecut la Domnul la 4 octombrie 1993.
Părintele Ioanichie Bălan: Ce ne învaţă Biserica Ortodoxă despre moarte? De când începe omul să moară? Ce înseamnă moartea spirituală?
Dumnezeiescul Ioan Gură de Aur spune despre omul viclean următoarele: „Iată aici un strălucit exemplu evanghelic: roagă-te, zice, să nu fii dus în ispită; nimic nu este mai grav în afara ispitei decât faptul de a cădea în mâinile omului viclean; acesta este mai rău decât o fiară; căci fiara nu ascunde ceea ce este, dar cel viclean, de multe ori, sub aparența bunăvoinței, își ascunde veninul, astfel încât capcana să fie mai greu de descoperit, iar victima să cadă fără să se apere în ea, ca într-o prăpastie; și n-ar greși cineva dacă ar numi buzele care vatămă virtutea și care conduc la viciu «buze nedrepte».“
Libertatea i-a fost dată omului pentru a alege între adevăratul Dumnezeu și el însuși, între calea adevărată a îndumnezeirii, prin care sufletul se răstignește și se smerește în această viață pentru a învia și a fi slăvit în Dumnezeu și veșnicie, și falsa cale a auto-îndumnezeirii care promite slăvire în această viață, dar care sfârșește în întuneric.
Acestea sunt, în ultimă instanță, singurele două căi deschise libertății omului; iar pe ele s-au întemeiat și cele două Împărății, Împărăția lui Dumnezeu și împărăția omului, care în această viață, nu pot fi distinse decât de ochiul credinței, dar care în viața viitorare vor fi separate în Iad și Rai.