Despre mândrie: Mândria e cea mai primejdioasă patimă. Toate patimile, toate păcatele se iartă foarte lesne, şi te îmbrăţişează Dumnezeu şi te duce în Împărăţia Cerului.
Însă la Împărăţia Cerului sub nici un motiv nu poţi înainta cu înălţarea minţii, cu mândria. Ispititorul, satana cel mare, e foarte deştept, şi ştie lucrul asta. De aceea seamănă în omenire înălţarea minţii şi tulburarea, adică mândria, ca să nu poată înainta omul la Împărăţia Cerurilor.
Căci Sfintele Scripturi aşa spun, că, din bunătatea Lui, Dumnezeu vrea ca acolo unde a fost împărăţia satanei cea atât de înfricoşată şi mare, care a căzut din cauza mândriei, acolo să completeze locurile acelea cu sufletele bunilor creştini şi ale călugărilor care s-au aflat la Dumnezeu. Dar acolo nu poţi ajunge dacă ai înălţarea minţii, sub nici un motiv! Doar cu smerita cugetare poţi ajunge acolo! De aceea, ispititorul instalează în sufletul copilului, de mic, înălţarea minţii, mândria, lucru care zicem că nu-i nimic, şi de fapt acela-i cel mai dăunător, cel mai primejdios pentru mântuirea sufletelor noastre.
Despre televizor: Televizorul e un izvor nesecat al răutăţilor, al tuturor răutăţilor.
Despre mântuire: Lucru simplu: cum ne vom aşterne, aşa ne vom odihni! Odată ce suntem fiii Bisericii Ortodoxe şi suntem creştini ortodocşi, români creştini ortodocşi, mult-puţin, ştim ce trebuie să facem ca să ne mântuim şi de ce trebuie să fugim ca să nu ne pierdem minţile. Ştim. Mult-puţin, ştim. Să ne osârduim să mulţumim pe Părintele ceresc şi să nu-L amărâm mai mult.
Despre Sfintele Sinoade: Acum nu-s mulţumiţi duşmanii Ortodoxiei, acum bagă altele ca să distrugă Ortodoxia. De exemplu, cât Ortodoxia va fi la înălţime, n-o să poată stăpâni antihrist cum vrea el. De aceea, apostolii lui antihrist se osârduiesc ca să distrugă Ortodoxia. Găsesc fel de fel de pricini: ca să facem unitate, să nu respectăm cele şapte Sfinte Soboare… Dacă le respectăm cu sfinţenie, sfinţi ne facem. Dar noi începem să spunem: „Aşa a fost atunci” şi altele… Fel de fel de acestea ne produc duşmanii Ortodoxiei ca să ne dărâme.
Despre Sfânta Tradiţie: Preotul este dator veşnic să spună cele ce ne scrie Evanghelia, cele ce ne scriu Sfinţii Părinţi îndumnezeiţi. Pe acelea se bazează Biserica. Biserica Ortodoxă a avut de luptat de la începutul începuturilor cu felurite feluri de eretici. De aceea s-a adunat de pretutindeni toată Ortodoxia şi a făcut sfat, şapte Soboare Ecumenice. Noi acum la temelia Ortodoxiei avem învăţătura celor şapte sfinte soboare ecumenice. De aceea merge Biserica, de aceea a mers bine până acuma. Eh… mai merge şchiopătând, dar merge.
Despre veacul al VIII-lea: Noi suntem în al VIII-lea veac. în al VIII-lea veac zice că or să fie mari greutăţi şi mari schimbări în lume, spre răutatea şi spre dărâmarea vieţii sufleteşti şi duhovniceşti. Eh!… Fiindcă Bunul Dumnezeu a orânduit ca să fim creştini ortodocşi, mulţi-puţini, să nu ne depărtăm de poveţele Bisericii Ortodoxe, de sfaturile Sfinţilor Părinţi cei îndumnezeiţi şi să sperăm că o să căpătăm mântuirea.
Despre oamenii nemulţumitori: Acum, daca omenirea şi-ar pune toată speranţa în bunătatea lui Dumnezeu, nu-i cu putinţă să nu te audă Dumnezeu, nu-i cu putinţă ca să nu te vadă Dumnezeu. Dumnezeu este în tot locul şi vede şi gândul tău. Vedeţi că noi cu ocazia asta ne depărtăm de Dumnezeu. Lumea dacă ar trăi mai simplu, aşa, să aibă doar cele trebuincioase… Dar nu!… că propaganda asta a venit, a intrat in omenire, că: „De ce eu să am casa asta aşa mică?… E mică, am de toate şi am trei-patru copii, dar am de toate. Dar de ce să n-am mare, ca a celui de colo?”. De acum îl trimite pe bărbatu-său: „Du-te şi adu bani să facem şi noi casa mai mare, să facem moda, moda, moda…” Asta-i o propagandă mistică a satanei, ca să nu fie omul niciodată în pace, să nu se mulţumească cu atâta. Dar nu vezi cum spun bătrânii: „întinde-ţi picioarele cât și plapuma, că dacă le întinzi mai mult răceşti”? Aşa, de exemplu: „Iată, acela are mai mulţi bani, a făcut casa mare, e pentru el, treaba lui, bine că poate… Dar eu sunt mulţumit că am una mică, chiar dacă mai prost mănânc, mai prost mă îmbrac, dar sunt stăpân în casa mea”.
Despre răbdare: Răbdarea niciodată nu ruşinează, răbdarea totdeauna are harul ei, căci te bucură. Dar oamenii sunt neputincioşi: „Cât o să mai rabd?”. Până la sfârşit, căci spune: „cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui”.
Aceste texte sunt extrase din interviurile apărute în Vestitorul Ortodoxiei, nr 302/2002, 303-304 /2003