Un tânăr i-a spus părintelui Porfirie: „Părinte: cutare om este un teolog important”. Părintele i-a răspuns: „E protestant”. „Nu, părinte, e ortodox”. Părintele a zis: „Nu ştiu eu? Are un caracter protestant”.
Dacă vrei să impui „linia ta sfântă”, ai un caracter protestant. Dacă te sprijini pe acţiunile tale şi mai puţin pe harul atotputernic al lui Hristos, ai un caracter protestant. „De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc“ (Psalmul 126,1).
Dacă tu crezi că harismele tale îi pot vindeca pe oameni, fără harul lui Dumnezeu, ai un caracter protestant. Dacă tu crezi că întemeind fundaţii, centre duhovniceşti, biserici, sau împărţind mâncare săracilor, ţi-ai izbutit scopurile duhovniceşti, ai un caracter protestant. Toate acestea nu mântuiesc suflete, ci ajută doar când sufletele însetează după Dumnezeu. Dacă tu crezi că, exercitând presiune, vei reuşi să devii episcop, ai un caracter protestant. Nesocoteşti cuvintele: „Nu este nici de la cel care voieşte, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu” (Romani 9,16).
„Duhul lui Dumnezeu suflă unde voieşte“. Însă Îl constrângem şi asta nu-I place deloc. Dacă tu crezi că-i ajuți pe ceilalţi prin cuvintele tale, fără iubirea ta compătimitoare, ai un caracter protestant. Nesocoteşti faptul că tatăl din parabola fiului risipitor nu l-a constrâns pe fiul său, ci doar i-a dat iubire şi bani când a cerut. Cuvintele zboară şi sunt uitate uşor.
Dumnezeu nu i-a constrâns pe Adam şi Eva. I-a iubit şi i-a lăsat liberi. Nu le-a luat mărul din mână. I-a lăsat să-şi dorească raiul după ce au fost izgoniţi din el. Nu i-a ţinut cu forţa. Când Îl constrângi pe Dumnezeu, pe ceilalţi sau pe tine însuţi, pentru a reuşi chiar şi scopuri bune, ai un caracter protestant.
Firea, când este forţată şi constrânsă, se răzbună. De aceea, avem multe scandaluri bisericeşti de natură morală în vremea noastră. Unii oameni s-au constrâns să rămână necăsătoriţi din dorinţa de sfinţenie sau râvnind măriri arhiereşti şi mai târziu instinctele lor s-au răzbunat prin nevroze şi greşeli morale.
Părintele Porfirie „s-a constrâns” să-L iubească pe Hristos. Însă a făcut-o dezinteresat şi, de aceea, Hristos i-a dat harul şi iubirea Lui şi astfel toate în el lucrau în armonie.
Dacă dai însemnătate mare formulelor, tiparului şi nesocoteşti esenţa, adică iubirea dezinteresată, ai un caracter protestant. Astăzi cultivăm limba pentru a rosti predici frumoase şi pentru a fi politicoşi, însă inima noastră „se umple de viermi puturoşi, plini de duhoare”. Părintele Paisie spunea că anglosaxonii din Australia îţi dăruiau un trandafir, îţi spuneau „mulţumesc”, iar apoi îi ucideau fără milă pe băştinaşii aborigeni. Adică o culme a prefăcătoriei. Dacă tu crezi că principala condiţie pentru ca cineva să devină episcop este să aibă cunoaşterea ştiinţifică a teologiei şi nu cunoaşterea dumnezeiască a discernământului şi iluminarea, ai un caracter protestant.
Arhimandrit Arsenie Kotsopoulos, Lucrări minunate ale harului – eroi contemporani ai duhului, Editura Egumeniţa, 2013