Dacă tu, om fiind, începi să cercetezi gândul lui Dumnezeu și să zici: „Am aflat și am înțeles tainele lui Dumnezeu”, pui mintea ta cea omenească mai presus de gândul lui Dumnezeu, obiectul cercetării tale. Și amarnic te rătăcești. Pentru că, cu cât vrei, cu mintea ta, să cercetezi și să pătrunzi tainele lui Dumnezeu, pe atât intri într-un adânc de nepătruns și nu înțelegi nimic. Chiar și întrebările care îți vin în minte referitor la ce se întâmplă zilnic cu tine sunt de necuprins și fără răspuns.
Răspunsul lor este în Scripturi. El trebuie primit cu bucurie și cu credință. Te întreb: ai putut să-ți cunoști sufletul, de când te-ai născut și până acum? Dacă da, atunci spune-mi ce gânduri ți-au încolțit în minte, de dimineața până seara! Spune-mi gândurile tale din cursul a trei zile. Desigur, nu poți acest lucru. Iar dacă gândurile sufletului tău nu le poți cuprinde, cum vei putea cuprinde cugetele și gândirea lui Dumnezeu?
Dar tu, oricâtă pâine îți trebuie, mănâncă; apoi, lăsând tot pământul, du-te la țărmul râului și oricâtă apă îți trebuie, bea, dar să nu cercetezi de unde vine râul și cum curge! Sârguiește-te a-ți vindeca piciorul tău cel bolnav, pentru a merge bine și neputința ochiului tău ca să vezi lumina soarelui. Să nu cercetezi câtă lumină are soarele și în ce zodie răsare. Ceea ce ți se dă spre folosință, primește!
Sfântul Macarie Egipteanul, Omilii duhovnicești, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992
Cu drag♥️