Raiul este dragostea lui Dumnezeu în care se cuprinde desfătarea de toate fericirile. E locul unde Pavel a fost hrănit cu o hrană mai presus de fire, gustând acolo din pomul vieții. De la pomul acesta a fost oprit Adam, prin sfatul diavolului. Pomul vieții este dragostea lui Dumnezeu, de la care a căzut Adam și nu s-a mai întâlnit cu bucuria.
Iar în pământul mărăcinilor a lucrat întunericul. Cei ce s-au lipsit de dragostea lui Dumnezeu mănâncă pâinea sudorii în faptele lor, chiar de umblă pe calea cea dreaptă. Aceasta s-a poruncit întâiului zidit să o mănânce după cădere. Până ce nu vom afla dragostea, lucrarea noastră este în pământul mărăcinilor, și semănăm și secerăm în mijlocul mărăcinilor chiar dacă sămânța noastră este sămânța dreptății și suntem înțepați de ei în toată clipa și până ce nu ne îndreptăm, viețuim în sudoarea feței. Dar când vom afla dragostea ne vom hrăni cu pâinea cerească și ne vom întări fără lucru și osteneală. Pâinea cerească este Hristos, Cel ce S-a pogorât din cer și a dat lumii viață. Și aceasta este pâinea îngerilor.
Cel ce a aflat dragostea mănâncă pe Hristos, Îl mănâncă pe Hristos în fiecare zi și ceas și se face prin aceasta nemuritor.
„Că cel ce mănâncă din pâinea pe care Eu voi da-o lui, nu va vedea moartea în veac.” (Ioan 6, 58).
Dragostea e în stare să hrănească pe om în locul mâncării și băuturii. Acesta este „vinul care veselește inima omului” (Psalmi 103, 16). Fericit este cel ce bea din vinul acesta. Din acesta au băut desfrânații și s-au rușinat; și păcătoșii și au părăsit căile patimilor; și bețivii și s-au făcut postitori; și bogații și au dorit sărăcia; și cei ce flămânzesc și s-au îmbogățit cu nădejdea; și bolnavii și s-au făcut puternici, și cei neînvățați și s-au înțelepțit.
Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, în Filocalia, vol. 10, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă