Părintele Porfirie a spus unor părinţi care se plângeau de copiii lor că au probleme: „Fiţi voi sfinţi, fiţi buni, şi apoi, chiar fără predici, fără sfaturi, vor ajunge şi ei buni”. Cred că de multe ori noi suntem cauza purtării celei rele a copiilor noştri. Nu respectă regulile pentru că mai întâi noi le-am încălcat.
Acesta este un mare adevăr, dar să nu cumva să concluzionăm că în această situaţie soluţia este să renunţăm la reguli sau la norme şi să ne ocupăm doar de sfinţenia noastră. Să nu o luăm ad litteram.
Cu siguranţă nu a fost nici intenţia sa. Era de părere că trebuie educaţi corect copiii, dar, în paralel, şi noi trebuie să ne maturizăm duhovniceşte.
Desigur, scopul nostru să fie de a putea noi să creştem psihologic şi duhovniceşte, de a ne sfinţi, dar între timp trebuie folosite toate mijloacele. Am încercat să transmitem mesajul că măsurile luate de noi nu trebuie să fie simple îngrădiri, aşa cum suntem noi obligaţi să urmăm regulile impuse de autorităţi. Nu ne place când ordinea socială este impusă, când statul trimite la închisoare pe cei ce nu se supun, când orice insubordonare e înăbuşită în sânge. Trebuie să ne asculte cererile, să încerce să înţeleagă şi pe cât e cu putinţă să rezolve criza. Aşa că propunerea mea e să încercăm să înţelegem întâi de ce se petrec aceste fapte, şi apoi să facem schimbările necesare, pentru noi sau pentru copiii noştri, prin fapte, cuvinte, situaţii etc. Perspectiva sfinţeniei rămâne mereu şi este şi cea mai bună garanţie pentru frumoasa şi dificila lucrare de creştere a copiilor.
Pr. Vasile Thermos, Sfaturi pentru o creştere sănătoasă a copiilor, traducere de pr. Şerban Tica, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, pp. 162-163