În ceea ce privește Sfintele Taine, cât de des se poate împărtăși cineva și dacă trebuie să o facă.… Cum să vă spun? Este acel fapt care face vie relația noastră cu Hristos, care face ca legătura noastră cu El să fie concretă în mod practic. Dacă nu ne împărtășim, relația noastră cu Hristos rămâne la nivel teoretic.
Semnul practic care ne unește cu Hristos ontologic, practic, în cadrul Bisericii, este împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos. Aceasta dă în Biserică experiența [duhovnicească]. Imaginați-vă să veniți la biserică doar să vă rugați și să spuneți psalmi, fără să ne împărtășim. Legătura noastră cu Dumnezeu ar fi rămas la nivel intelectual, psihologic, emoțional sau ideologic. Ceea ce dă caracterul autentic unei relații este împărtășirea. Așa cum se întâmplă și într-o relație dintre doi oameni. Când vorbim de o relația deplină dintre cei doi oameni în căsătorie? Atunci când avem o unire psihosomatică completă a celor doi. De aceea se căsătoresc oamenii, iar copiii sunt rodul unirii lor. În viața duhovnicească unirea noastră cu Dumnezeu se face tocmai în Sfânta Împărtășanie.
De aceea Hristos ne-a spus clar acest lucru: dacă nu mâncăm Trupul și Sângele Lui, nu vom avea viață veșnică în noi înșine. Este cu neputință să avem viață veșnică. Pentru aceasta, cel mai important lucru din viața noastră este să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului. Cu condiția să fim creștini ortodocși botezați, membri [vii] ai Bisericii.
Cât de des să ne împărtășim? În această privință nu putem avea o regulă pentru toată lumea. Ca un bebeluș, ca să spunem așa, când crește încet-încet, la început, va mânca alimente speciale de câteva ori pe zi. Un alt copil, crescând, poate că va mânca altceva. La fel e și în viața duhovnicească. Cineva se poate folosi mult dacă se împărtășește zilnic, altcineva se folosește împărtășindu-se mai rar. Sunt momente în viața noastră când trebuie să ne împărtășim mai des; există perioade când e nevoie să ne împărtășim mai rar. Starea noastră duhovnicească este de așa natură încât nu ne permite să ne împărtășim. Fie că suntem supuși unui păcat, fie că starea noastră nu este una potrivită. Ne folosește mai mult să ne abținem să ne împărtășim.
Firește că toate acestea se vor face cu binecuvântarea duhovnicului, a doctorului duhovnicesc, care ne va spune să nu ne împărtășim pentru o vreme. Pentru că ne folsește mai mult [atunci] când nu ne împărtășim. Nu e ca o pedeapsă pentru păcatele făcute. Dar duhovnicul știe că avem anumite probleme duhovnicești, și, dacă ne împărtășim astfel, nu ne vom folosi, ci, mai degrabă, ne vom vătăma și ne vom împărtăși cu nevrednicie. Ni se recomandă o abținere de la Sfânta Împărtășanie, care [poate] naște în sufletul nostru pocăință, durere și o zdrobire, deoarece, din cauza unei greșeli, a unui păcat suntem izolați și îndepărtați de la părtășia cu Hristos. Și acest lucru ne ajută să ne pregătim mai bine duhovnicește.
Îmi amintesc de un tată bun, care, atunci când se supăra pe copiii săi, pentru o zi nu le mai vorbea. Și era o mare pedeapsă pentru copil, să nu-i vorbească o zi tatăl său. Dar asta i-a ajutat să fie mai consecvenți și mai cuminți. Da, această distanță prin tăierea comunicării cu tatăl îi ajuta să înțeleagă că au greșit. Când ni se spune în Biserică, că nu ne putem împărtăși o perioadă, înseamnă ca ne ajută mai mult în felul acesta decât dacă ne-am împărtăși. Din acest motiv, canoanele Bisericii – care se dau când ne spovedim – au doar un caracter pedagogic și terapeutic și nu unul punitiv. Nu-l îndepărtăm pe om de la Sfintele Taine pentru că a păcătuit. Facem acesta pentru a-l ajuta să dobândească sănătate duhovnicească, pentru a se apropia mai mult de Hristos atunci când se va împărtăși, pregătit și izbăvit de anumite lucruri care îl împiedicau. Deci, cât de des ne vom împărtăși sau, mai bine zis, nu ne vom împărtăși, vom hotărî cu duhovnicul nostru în spovedanie.
Nu putem da o regulă generală pentru toată lumea. Nu putem nici să spunem că atunci când cineva se împărtășește adesea, se micșorează valoarea Sfintelor Taine. Dimpotrivă! Trebuie să ajungem să fim pregătiți de a ne împărtăși zilnic. Fericit e omul care se poate împărtăși foarte des cu Sfintele Taine! Căci acesta este scopul Sfintei Liturghiei și al Bisericii. De altfel, Canoanele Apostolice spun că, în cazul în care un creștin nu se împărtășește o duminică, trebuie să explice motivul pentru care nu s-a împărtășit. Și, dacă nu s-a împărtășit timp de trei săptămâni consecutiv, atunci avem o problemă serioasă și e nevoie de o explicație către preoți.
Desigur, asta s-a făcut în vremurile apostolice; astăzi, datorită mulțimii de credincioși, nu se poate face. Măcar SĂ CONȘTIENTIZĂM că este necesar să avem o relație dreaptă cu Tainele Bisericii. Nu putem trăi DUHOVNICEȘTE departe de Sfânta Împărtășanie. E cu neputință ca omul să aibă o viață duhovnicească! Cu excepția cazului în care se află sub canon terapeutic. Atunci lucrurile se schimbă.
IPS Athanasie de Limassol, chilieathonita.ro