– Să iubiţi, să iertaţi, să vă spovediţi fără ascunzişuri şi să mărturisiţi totul, fiindcă atunci răul fuge de la voi. Şi să vă rugaţi, să vă rugaţi gingaş, să-I vorbiţi lui Dumnezeu delicat. Cum îi vorbiţi tatălui, mamei voastre? Cum îi vorbiţi prietenului, apropiatului vostru? Aşa… înţelege Dumnezeu.
Ne sfătuia mereu să iubim şi întotdeauna să iertăm, citind întotdeauna Evanghelia.
– Nimic altceva să nu faceţi, să citiţi Evanghelia, dacă se poate, stând în picioare. Aceasta e adorare, şi post, şi rugăciune, şi asceză şi toate cele bune…, toate cele bune laolaltă.
El însuşi învăţase pe de rost Evanghelia şi zicea:
– Cel ce citeşte cu dragoste, cu dor, cu însufleţire Sfânta Evanghelie şi mai ales Evanghelia după Ioan, care mi-e foarte dragă, e ca şi cum ar face o slujbă, aducând închinare, făcând rugăciune şi toate cele bune deopotrivă…
Sfântul recomanda cu înflăcărare răbdarea şi rugăciunea:
– Daţi dovadă, bre, de răbdare, şi tot ce ne va trimite Hristos al nostru va fi spre bine! Până şi cel mai amar şi greu şi nedrept lucru este spre binele nostru! Daţi dovadă de răbdare şi rugaţi-vă… Un om care se roagă face cât o mie de învăţături. O mie de învăţături!!!
Iubea foarte mult rugăciunea. De mic se îndrăgostise de rugăciune. Era hrana sa:
– Oamenii sunt leneşi. Stau degeaba, deşi ar putea să se roage.
– De ce nu se roagă? l-am întrebat.
– Le stă-n putere. Nu e greu să se roage. Nu este greu să-ţi deschizi gura şi să-I vorbeşti din suflet lui Dumnezeu, Preasfintei, sfinţilor… Insă ei arată nepăsare, nepăsare!!!
Fiți răbdători, faceți rugăciune – Sfantul Porfirie Kavsokalyvitul. Editura Sophia, 2024