Sinodul II ecumenic de la Constantinopol din 381. Erezia pnevmatomahilor. Apolinarismul

1. Sinodul II ecumenic de la Constantinopol, 381.

In 381, Teodosie cel Mare (379-395) dorind sa restabileasca linistea si ordinea in Biserica, a convocat pe intaistatatorii Bisericii din jumatatea orientala a Imperiului sau la un Sinod ecumenic. Sinodul s-a deschis in Constantinopol, la inceputul lunii mai 381 si a durat pana la 9 iulie acelasi an. Au participat 150 de episcopi, printre care mai de seama au fost urmatorii : Meletie al Antiohiei, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nisa, Amfilohiu de Iconiu, Chiril de Ierusalim, Diodor de Tars s. a.

Continuare …

Viața Sfântului Marelui Împarat și întocmai cu Apostolii Constantin și a maicii lui, Elena

Împaratul Britaniei, Consta, care se numea Flor, era nepotul lui Claudie, împaratul cel mai dinainte, care se nascuse din fiica lui. Deci, Consta si Elena au fost parintii marelui Constantin. Consta a avut si alti copii cu alta femeie, cu numele Teodora, care a fost fiica a împaratului Maximian Erculie. Aceasta a nascut lui Consta pe Constantie, tatal lui Galie si al lui Iulian; pe Dalmatie, pe Navalian si o fiica, Constantia, care a fost data dupa Liciniu. Iar din Elena este nascut Constantin cel Mare, care a fost si mostenitor al împaratiei tatalui sau.

Despre Consta, tatal lui Constantin, se povesteste ca, desi se arata a fi închinator de idoli, dupa obiceiul cel vechi al Romei, nu se silea spre slujba idoleasca ca ceilalti închinatori de idoli;

Continuare …

Sfânta Liturghie – Izvor de har şi bucurie

Un monah a spus cândva: „Nu e treaba mea să construiesc case sau să le văruiesc. Nu e treaba mea să scriu şi să citesc. Care e chemarea mea? E aceea, dacă e cu putinţă, de a muri în Dumnezeu. Atunci voi trăi şi voi fi mişcat de o altă putere.

Atunci voi putea face toate lucrurile – să sap, să fac ordine, să citesc şi să scriu – în chip liber, fără a mă alipi de nimic. Pot merge oriunde, însă oriîncotro merg, trebuie să merg căutând «singurul lucru de care e nevoie» (cf. Lc. 10,42).

Continuare …

Utilizarea psalmilor la rugăciunile particulare este foarte importantă

Psalmii reprezintă, alături de imnografie, o componentă însemnată în cultului ortodox. Toate slujbele au în alcătuirea lor Psalmi sau stihuri alese din Psalmi. Fără îndoială, Psalmii sunt o moștenire din cultul Vechiului Testament. Ei reprezentau și atunci conținutul rugăciunii și al laudei pe care poporul lui Israel le aducea lui Dumnezeu.

De la început au fost adoptați în rugăciunea creștină fără mare dificultate, mai ales pentru caracterul lor inspirat dar și pentru faptul că Biserica a regăsit în ei profețiile care s-au împlinit în Iisus Hristos.

Continuare …

Apariții editoriale: Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. Mărturisitor jertfelnic şi ctitor darnic

La Editura Cuvântul Vieţii a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei a apărut recent lucrarea Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. Mărturisitor jertfelnic şi ctitor darnic, vol. 1.

„În Patriarhia Română, anul 2014 a fost proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române An omagial euharistie şi An comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni, la împlinirea a 300 de ani de la moartea martirică a Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu alături de cei patru fii ai săi, Sfinţii Constantin, Ştefan, Radu, Matei, şi de sfetnicul său, Sfântul Ianache.

Continuare …

Evoluția monahismului în spațiul pruto-nistrean: istorie, contribuție și perspective (I)

Mănăstirea – rod al credinței strămoșești – este poarta cerului şi casa lui Dumnezeu. Prin aşezământul acesta se ajunge în cer, prin această rânduială monahală se aduce cerul pe pământ.

De la întemeierea lor, mănăstirile au fost și rămân a fi un veritabil nucleu de promovare a evlaviei şi a credinței.

Continuare …

Un grup de medici din România refuză să mai facă chiuretaje. „Am jurat să salvăm vieți, nu să le luăm!”

Maternitatea „Cuza Vodă” din Iaşi şi-a închis porţile pentru avorturi. Secţia rămâne închisă pentru reamenajare până la toamnă, dar există medici în secţie care au anunţat că nu vor să mai facă chiuretaje nici după finalizarea lucrărilor, motivând că ei trebuie „să aducă viaţă, nu să o ia”.

Potrivit conducerii maternităţii, mai mulţi doctori şi-au exprimat refuzul de a realiza intervenţii de întrerupere a sarcinii la cerere, chiar şi după redeschiderea secţiei. Sunt exceptate cazurile în care, din motive medicale serioase, sarcina trebuie oprită din evoluţie.

Continuare …

Mitropolit Hieroteos Vlachos – De ce Hristos S-a înălţat după patruzeci de zile?

După înviere, Hristos S-a arătat ucenicilor Săi şi a făcut minuni, întărind astfel credinţa acestora şi făcându-i martori ai învierii Sale.

Având în vedere faptul că Hristos nu a făcut niciodată ceva fără un motiv determinat, trebuie să vedem de ce anume Hristos S-a înălţat la patruzeci de zile de la învierea Sa. Toate au avut un anumit scop.

Continuare …

Înălţarea Domnului, înălţarea firii omeneşti la cer

Înălţarea Domnului Hristos cu trupul la cer, întru slavă şi putere, marchează pentru Biserică încheierea perioadei pascale şi anticiparea evenimentului Cincizecimii. Duhul Sfânt se pogoară peste ucenici pentru că Mântuitorul a înălţat firea omenească în lumina şi slava de nepătruns a Sfintei Treimi, devenind un punct de iradiere a harului către toţi oamenii.

Între Învierea Domnului şi Pogorârea Duhului Sfânt, grupul ucenicilor a trecut printr-o etapă pregătitoare, în care mintea le-a fost deschisă, prin arătările minunate ale Domnului Iisus Înviat, pentru a înţelege taina Învierii.

Continuare …

Acatistul Înălțării Domnului

Rugaciunile incepatoare, apoi: Condacul 1:

Tie Domnului si Imparat al cerului si al pamantului, ca unui biruitor al mortii iti aducem cantare de lauda, ca dupa prealuminata Inviere din morti cu slava la ceruri Te-ai inaltat si cu Preacinstit Trupul Tau ai sezut de-a dreapta lui Dumnezeu, ca si firea noastra cea cazuta sa o inalti impreuna cu Tine si sa ne slobozesti de patimi din vesnica moarte. Noi, insa, praznuind Dumnezeiasca Ta Inaltare, din sufIet, impreuna cu ucenicii Tai, cantam: Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat de la noi la cer, nu ne lasa pe noi singuri.

Continuare …

Viaţa Cuviosului Pahomie cel Mare

Cuviosul părintele nostru Pahomie era de neam din părţile Tebaidei Egiptului, născut din părinţi păgîni, închinători de idoli, ca un crin ieşit din mărăcini. Pe acesta, Domnul nostru Iisus Hristos l-a însemnat din copilărie pentru a Sa sfîntă slujbă; căci, Pahomie, fiind încă prunc, părinţii lui îi dădeau să guste din jertfele idolilor; dar el, gustîndu-le, îndată le vărsa ca pe nişte otravă vătămătoare de suflet, deoarece sufletul în care avea să petreacă Dumnezeu, nu putea să mistuie partea cea diavolească în pîntecele lui de prunc.

Continuare …

Minunile Sfîntului Mucenic Terapont, Episcopul Ciprului

Sfîntul Terapont a fost monah şi s-a învrednicit de rînduiala episcopiei în Ostrovul Ciprului. El şi-a săvîrşit nevoinţa pătimirii şi a luat de la Hristos Domnul cununa muceniciei, pe vremea cînd Biserica era prădată de cei fărădelege. Mai întîi sfintele lui moaşte se odihneau în Cipru, după aceea au fost aduse în Constantinopol în acest fel: cînd agarenii, cu voia lui Dumnezeu, au pustiit şi robit cu război toate părţile Răsăritului, luîndu-le în stăpînirea lor pentru păcatele noastre, atunci se apropiase şi de ostrovul Ciprului, vrînd să-i facă şi lui ca şi celorlalte.

Continuare …

Pătimirea Sfântului Mucenic Isidor, din insula Hiului

Sfantul Isidor s-a nascut in Alexandria si a fost conducator in armata imparatului Deciu (249-251).

Ostasul Iuliu este cel care ii vesteste comandantului armatei ca Isidor este crestin. Lui Isidor i s-a cerut sa renunte la credinta crestina si sa jertfeasca idolilor. Refuza, motiv pentru care i se taie limba. In chip miraculos, chiar fara limba, Isidor Il marturisea pe Hristos. Isidor a fost condamnat la moarte in anul 251. A primit cununa muceniciei prin taierea capului.

Continuare …