Ce se întâmplă în familiile noastre când intervine un necaz, o încercare, o situație tensionată, o suferință trupească sau sufletească?
Din nefericire, atât soțul, cât și soția, în loc să se roage și să înlăture din inima lor starea de tulburare, se ceartă și mai mult și își reproșează unul celuilalt. Se răzbună prin cuvinte sau – în cazul cel mai demn de tot disprețul – prin agresivitate fizică.
Să analizăm momentele de tulburare și de cataclism care s-au năpustit asupra familiei și să vedem în câte din acestea, în loc de ceartă și vorbe care rănesc, ne-am așezat la rugăciune. Să cerem de la Dumnezeu – Care este liniștea desăvârșită, Pacea cea adevărată.
Oriunde am merge în lumea aceasta, la orice om înțelept sau cu experiență deosebită, nu vom găsi pacea și liniștea, așa cum o dă Dumnezeu – pace pe care nimeni nu o poate lua de la noi. La El trebuie să alergăm în momentele de tulburare.
Noi ne tulburăm, ne certăm ca orbii și ne rănim, în loc să căutăm, pe cât ne stă în putință, momentul de liniște – care ne dă limpezime și curăție în minte, pentru a lua deciziile cele mai bune.
Tinerii și cei căsătoriți nu își dau seama că toate cuvintele care au o încărcătură distructivă fragilizează și creează o fisură în cetatea căminului familial.
Cuvintele care au o încărcătură duhovnicească, pozitivă, ne dau lumină, ne remontează.
Trebuie să avem o atenție deosebită la cuvintele rele pe care le slobozim din gura noastră cu atâta ușurință, de lasă impresia că sunt deoființă cu noi.
Episcopul Ignatie al Hușilor