
Dacă vă aduceţi aminte de nişte cuvinte foarte jignitoare, aproape hulitoare, pe care le-au rostit fariseii, arhiereii Vechiului Testament, cunoscătorii de Lege, către Domnul Hristos, când era pe Sfânta Cruce: „Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce ca să vedem şi să credem”. Dar, în momentul în care ai văzut, iese din ecuaţie credinţa! Este, dacă vreţi, şi o eroare lingvistică: când spun că cred pentru că am văzut, cele două se anulează una pe alta. Şi, de aceea, atunci când obiectul nădejdii sau obiectul credinţei este atins, nu mai pot vorbi nici despre nădejde, nici despre credinţă. Nădăjduiesc să ajung în rai – Doamne, ajută tuturor! Când am ajuns în rai, mai am nevoie de nădejde? De aceea zic Părinţii că, dintre cele trei virtuţi – credinţa, nădejdea şi dragostea –, una singură rămâne în veci: dragostea. Credinţa şi nădejdea sunt până la întâlnirea finală. Dragostea este cea care ne va însoţi în relaţia noastră cu Dumnezeu, pe veşnicie.
Deci aş vrea să reţineţi, pentru început, lucrul acesta: nădejdea nu este condiţionată, nu este motivată, nu se argumentează. Apoi, nădejdea, în general – şi nădejdea în Dumnezeu –, vine pe fondul unei lipse, pe fondul unei precarităţi, pe fondul unei nemulţumiri, al unei insatisfacţii. Atunci când spun: „Sper să am un job mai bun”, înseamnă că nu sunt mulţumit de cel pe care îl am acum. Când spun: „Nădăjduiesc să am sănătate”, înseamnă că acum nu am sănătate deplină. Nădăjduiesc să am mai mulţi bani înseamnă că nu am suficienţi. Atunci când spun că vreau să cresc în nădejdea în Dumnezeu, aceasta înseamnă că nu sunt mulţumit nici de mine, nici de ceea ce poate să-mi ofere lumea. Omul care nu are nevoie de credinţă sau de nădejde în Dumnezeu este un om pentru care toate sunt bune şi frumoase, toate sunt împlinite, nu mai are nevoie de ceva de dincolo.
Iar noi avem o mare binecuvântare faţă de cei care nu au o perspectivă care să meargă dincolo de orizontală. Un om care nu crede în Dumnezeu ce poate să-şi propună în viaţa aceasta? Să urmeze o şcoală bună, să se căsătorească, să aibă copii, să şi-i pună la casele lor, să aibă o bătrâneţe liniştită şi o moarte fericită. Şi atât? Atât?
În 2011, un studiu la nivel mondial spunea că numărul persoanelor care suferă de depresie, de deznădejde, este de 21 de milioane. Iar în 2030 se considera că depresia va fi a doua cauză de dizabilitate în lume, după bolile cardiovasculare. Ştiţi câţi bani se cheltuiesc în lume pe medicamente precum Xanax? 22 de milioane de euro numai în Europa. 8% dintre bolnavii care apelează la cabinetele de psihologie şi acuză depresia sunt adolescenţi şi tineri. Iar jumătate dintre ei vor dezvolta, la maturitate, forme mai grave de depresie.
Dacă mă uit numai pe orizontală, viaţa mea are un sens mic şi neîmplinitor. De aceea, noi, care am primit de la Dumnezeu darul credinţei şi, dacă vreţi, şi darul nădejdii, trebuie să fim foarte recunoscători pentru acestea. Dar să ştiţi că credinţa şi nădejdea nu sunt daruri, achiziţii o dată pentru totdeauna şi în aceeaşi măsură. Dacă suntem sinceri cu noi înşine şi dacă mai citim şi în vieţile Părinţilor, vedem că, întotdeauna, până la moarte şi chiar pe pragul morţii, nădejdea a fost însoţită de o umbră de deznădejde, iar credinţa, de o umbră de necredinţă. „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele” este laitmotivul fiecărui credincios.
Când eşti mai slab, mai neputincios, mai vulnerabil, gândul pe care ţi-l aduce vrăjmaşul este de felul acesta: „Dar dacă nu e aşa? Dar dacă chiar nu e aşa…?” De aceea, Părinţii ne spuneau să nu citim atâtea cărţi împotriva lui Dumnezeu, nici măcar cărţi ale celor care sunt de altă credinţă, pentru că vrăjmaşul îţi poate aduce, chiar şi atunci când stai în faţa icoanei Maicii Domnului, gândul: „Oare e chiar aşa?”
Deci credinţa este o permanentă dispută cu necredinţa, iar nădejdea este în balanţă cu momentele de deznădejde. Şi este nevoie de răbdare şi de aşteptare. Tema nădejdii trebuie însoţită de tema aşteptării şi de tema răbdării, până a vedea, până a simţi cu deplinătate pe Cel în Care noi nădăjduim şi în Care credem.
PS Damaschin Dorneanul
