În Duminica a V-a după Cincizecime la Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Suruceni, Sfânta Liturghie a fost oficiată de soborul preoțesc în prezența obștii monahale și a numeroși credincioși.
In Duminica a IV-a după Rusalii, la Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Suruceni, Sfânta Liturghie a fost oficiată de soborul preoțesc în prezența obștii monahale și a numeroși credincioși. Răspunsurile liturgice au fost date de corul de maici al mănăstirii.
„Prin firea sa Dumnezeiesc-omenească, Biserica este, fără îndoială, un organism fără asemănare în lumea pământească. În această fire a ei este și sfințenia ei. De fapt, ea este atelierul Dumnezeiesc-omenesc al sfințirii oamenilor și, al sfințirii prin oameni, a celorlalte zidiri.” (Sfântul Iustin Popovici)
“Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. De n-ar fi acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic.” – Acest om simplu, învăţându-i pe învăţătorii cei mincinoşi, care sunt cei pe care îi ascultă Dumnezeu şi care sunt cei pe care nu-i ascultă El, strigă acum cu glas mare că Hristos este cel mai mare făcător de minuni din toată istoria lumii.” (Sfântul Nicolae Velimirovici)
„Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie.” (In.4,10)
În Duminica a V-a după Paști, cunoscută și sub numele de „Duminica Samarinencii”, Sfânta Liturghie la Mănăstirea Suruceni a fost oficiată de slujitorii așezământului monahal în prezența obștii monahale și a numeroși credincioși.
„Numele pe care îl scrijeleşti pe scoarţa unui copac se va mări, va creşte odată cu el. La fel şi inima copilului tău. Ceea ce scrijeleşti în anii lui de gingăşie vei citi în cei care vor urma.” (Sfântul Paisie Aghioritul, 1924 – 1994)
De secole, mănăstirile își deschid mereu porțile pelerinilor și călătorilor, indiferent dacă aceștia ajung acolo în căutarea liniștii sufletești sau dintr-o curiozitate turistică și culturală.
Cerurile spun Slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria! (Psalmul 18, 1-2)
.
.
.
.
.
.
.
Ca nişte raze ale mărturisirii v-aţi adunat în jurul Soarelui dreptăţii, Sfintelor femei mironosiţe, şi cu razele cuvintelor voastre aţi luminat sufletele cele ce se tânguiau pentru moartea Cuvântului, pe Care îngerii Îl săvesc neîncetat cu cântări de: Aliluia ! (Acatistul Sfintelor Femei Mironosițe)
Sărbătoarea Învierii Domnului nu este doar un praznic al Bisericii, ci și al mădularelor ei. Este Sărbătoarea la care întreaga zidire se face părtașă primăverii, precum și Învierii. Este primăvara văzută și nevăzută. „Acum toate s-au umplut de lumină – și cerul și pământul și cele dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos întru Care s-a întărit“ (Canonul Paștilor)
„Învierea cea de obşte mai înainte de patima Ta adeverind-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie, Biruitorului morţii, strigăm: Osana Celui dintru înălţime, binecuvântat eşti Cel ce vii întru numele Domnului.”
„Întru tine maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, cuvioasă Marie, duhul tău.”
„Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.”
Numeroși dreptmăritori creștini s-au adunat duminică, 31 martie 2019, la Mănăstirea Suruceni pentru a primi hrană duhovnicească în cadrul Sfintei Liturghii.
În săptămâna care a trecut, am încercat să facem un prim pas în întâmpinarea Mirelui, încrezându-ne că Ortodoxia este bucuria de a fi încrezător în mila lui Dumnezeu: „miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”. La Dumnezeu nu putem ajunge altfel decât pe calea pocăinței. Iar „când omul îmbrăţişează pocăinţa şi trăieşte potrivit cuvântului lui Hristos, simţurile lui duhovniceşti prind viaţă şi el începe să-L vadă pe Dumnezeu, să-L cunoască, să-I audă glasul şi să-I simtă prezenţa în chip negrăit”, ne spune arhimandritul Zaharia Zaharou.
„Când se vor așeza scaunele și se vor deschide cărțile și Dumnezeu va ședea la judecată, o, ce frică va fi atunci! Și când Îl vom auzi chemând pe cei binecuvântați ai Tatălui întru împărăție, iar pe cei păcătoși trimițându-i la chinuri, cine va suferi acea înfricoșătoare hotărâre?” (Slava vecerniei din Duminica Înfricoșătoarei Judecăți)
„De la părinteasca slavă a Ta depărtându-mă neînţelepţeşte, în răutăţi am risipit bogăţia ce mi-ai dat. Pentru aceasta, glasul desfrânatului aduc Ţie: Greşit-am înaintea Ta, Părinte îndurate. Primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, şi mă fă ca pe unul din argaţii Tăi.” (Condacul Dumnicii Fiului Risipitor).
Duminica Vameşului şi a Fariseului marchează începutul perioadei Triodului, care durează 10 săptămâni, primele trei fiind pregătitoare, urmând şapte săptămâni ale Postului Mare. Astfel, începând cu Duminica Vameşului şi a Fariseului, pășim pe prima treaptă a urcușului spre Înviere, iar pentru a ajunge în vârful acestuia, va trebui să învățăm să pogorâm în iadul propriilor păcate, să-I cerem Mântuitorului lacrimi de pocăință, rugăciunea smerită a vameșului și curajul de a păși pe calea către mântuire.
Strigat-a Ţie bătrânul, văzând cu ochii Mântuirea Care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu. (Canonul Întâmpinării Domnului)