CUVIOSUL PAHOMIE CEL MARE – REGULILE MONAHALE
Editura Credința Strămoșească. Carte tipärită cu binecuvântarea. Prea Sfințiului CALINIC, Episcopul Argeșului.
REGULILE MONAHALE ale Cuviosului Pahomie cel Mare
Sfinții părinți ne învață
Sfântul Nil Sorski – Toiag părintesc de certare
Când ridică asupra sufletului acele valuri grele ale întristării, omul pierde nădejdea de a mai vedea vreodată sfârșitul lor, iară vrăjmașul, pe lângă aceasta, îi bagă și acest gând pierzător, cum că pătimirea cea mare a lui în timpul de față mai pe urmă încă mai mult se va mări.
Când se va întări asupra noastră mâhnirea pentru multe, atunci sufletului îi stă înainte mare nevoință.
Din însemnările Sfântului Nicon de la Optina
Iată cum îşi descria Nikolai (Sfântul Nicon) starea sufletească la începutul noii sale vieţi la Schitul Sihăstriei Optina:
„…Îmi place aici din ce în ce mai mult. Tare mult mi-a plăcut ieri privegherea, mai ales prima parte, Vecernia. Ce frumoase erau stihurile de la „Doamne, strigat-am!” Ce plăcut a fost să ascult cei Şase Psalmi în acest semiîntuneric plin de pace! După rugăciune, ai în suflet pace şi linişte, ca în toate cele de aici. Şi această noapte minunată, luna, cerul curat şi stelele curate! Linişte. În jur sânt pinii bătrâni de veacuri. Zăpada străluceşte.
Stareţii de la Optina – Despre purtarea în Biserică
Când stai în biserică, trebuie să asculţi cu atenţie cântarea şi citirea bisericească şi, cine poate, nu trebuie să lase în acest timp nici rugăciunea lui Iisus, mai ales când nu se aude bine sau clar ceea ce se citeşte în biserică. (Cuviosul Ambrozie, 23, Partea a II-a, p.83)
Faptul că vorbeşti când stai la slujbele bisericeşti sau îţi roteşti privirile în toate părţile, nu numai că este necuviincios, dar Îl şi mânii pe Domnul prin neatenţie şi cutezanţă. Dacă nu putem cu sufletul, cel puţin cu trupul să ne purtăm cuviincios în chip văzut.
Sfinții părinți – Cugetări despre inimă
Inima este centrul vieții și al sufletului nostru. Pentru aceea și Dumnezeu ne-o cere, zicând : ” Fiule, dă-Mi inima ta ! ” ( Pilde 23, 26 ) .
Iar Iov zice : „Nimic nu este mai adânc decat inima omului „. Sfântul Vasile cel Mare, în cartea sa Exaimeron, spune că” inima este rădăcina vieții ” .
Străvechea înțelepciune a pustiei – Iubitorii de Adevăr
~ Esenta filosofiei zace in faptul ca ii impartaseste omului amintirea mortii – Vasilie cel Mare †secolul al 4-lea
~ Mintea este cea dintai ce se intreaba cand cugeta la nemarginirea a toata lumea a lui Dumnezeu si la acel ocean nazuit, ce este de neatins. Apoi, se uimeste de cum, dintru nimic, a adus intru fiinta tot ceea ce este. Dar precum „nu se afla capat maririi Sale”, asa si intelepciunea Sa este de necercetat. – Maxim monahul †secolul al 7-lea
Sf. Serafim de Sarov: „Untdelemnul nu este fapta bună, ci harul Duhului Sfânt”
În pilda fecioarelor înţelepte şi a celor nebune, când cele nebune au rămas fără de untdelemn, cele înţelepte le-au spus: “Mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi.” (Matei 25:9).
Dar după ce au cumpărat, uşa cămării mireselor era deja închisă, iar ele n-au mai putut intra. Unii spun că lipsa untdelemnului din candelele fecioarelor nebune se tâlcuieşte ca fiind lipsa de fapte bune în vremea vieţii lor.
Cuviosul Siluan Athonitul – Frumuseţea Domnului umple tot sufletul de bucurie şi iubire…
Bolnavi, L-au căutat pe Hristos, Maica Domnului împreună cu Iosif când Acesta a rămas la Ierusalim discutând în Templu cu bătrânii; şi l-au găsit numai după trei zile.
Cât de întristat trebuie să fi fost sufletul Maicii Domnului în aceste zile! Ea gândea întru sine: „Unde eşti Fiul meu prea iubit? Unde eşti scumpa mea Lumină? Unde eşti pântecele meu preaiubit?”
Sfântul Nicodim Aghioritul – Paza celor 5 simțuri (fragmente)
1. Care sunt deosebirile minţii de ale trupului. Pentru ce s-au făcut simţurile
Se cuvine a-ţi aduce aminte, o, dumnezeiescule şi cinstitule creştet, că Dumnezeu a zidit întâi lumea nevăzută, apoi pe cea văzută „pentru ca să se arate semn de înţelepciune mai mare şi de mare cuviinţă [tuturor] firilor“, precum a zis Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu. La urmă a zidit omul din suflet nevăzut şi trup văzut (Cuvânt la Naştere şi la Paşti).
Care este adevăratul scop al vieții creștine?
“Era joi”, scrie Motovilov. “Ziua era posomorâtă. Stratul de zăpadă măsura 20 de centimetri; fulgi uscați și tari cădeau abundent din cer, atunci când Sfântul Serafim și-a început conversația cu mine, pe un câmp din apropierea chiliei sale, de cealaltă parte a râului Sarovului, la poalele dealului ce se coboara spre mal.