Sfaturi duhovniceşti

Diavolul va întrebuința toate vicleșugurile și toate modurile ca să-l înșele pe om

Luați aminte din ce suntem alcătuiți! Din cele din afară, din cele din jur și din cele dinlăuntru. Cum uneltește păcatul împotriva omului? Îl împunge din afară, direct. Aruncă pe ecranul minții imaginea, orice imagine păcătoasă și provoacă mintea. O provoacă să se intereseze de imagine. Mintea, prin urmare, trebuie să fie atentă. Ce este această imagine? E nevoie de ea sau nu? Dacă mintea este sănătoasă, o leapădă imediat. Mergi înapoia mea, satano, Domnului Dumnezeului meu mă închin și Lui Unuia Îi slujesc!

Continuare …

Există oameni care niciodată nu fac ascultare

După cum sublinia Părintele Sofronie, taina legăturii duhovniceşti dintre stareţ şi ucenic ne ajută să recunoaştem „firul subţire” al voii dumnezeieşti în cuvintele de Dumnezeu insuflate ale părintelui duhovnic. Cu toate acestea, există oameni care niciodată nu fac ascultare. Atunci când primesc un cuvânt de la părintele lor, ei încearcă să-l „îmbunătăţească”, adăugând încă alte zece cuvinte de la ei.

Continuare …

Doamne, păzește-mi pacea lăuntrică…

Totul se află pururea în schimbare, se preface neîncetat. Nimic nu rămâne în aceeași stare, ci se schimbă sau se desăvârșește: în bine sau în rău. Nu vom putea învăța să fim smeriți, până ce nu vom îndura multe dureri în inimă. Și, până ce nu învățăm să fim smeriți, vom îndura multe dureri în inimă. Dumnezeu stă deoparte, îngăduie să primim durerea sub coasta stângă, să vedem ce miasmă avem acolo, să spunem: „M-a mușcat chiar de inimă, oh, și nu-l pot ierta!”.

Continuare …

Încă nu s-a împlinit până la capăt „lucrul” lui Dumnezeu, Cel ce mântuieşte lumea…

Pentru a urma lui Hristos, precum spune El, trebuie cu adevărat să ne pregătim a răbda toată scârba şi durerea, toată suferinţa cu putinţă. Şi cum este cu putinţă a alege o astfel de suferinţă şi o astfel de durere? Nimenea nu poate de la sine să urmeze lui Hristos, pentru că prima condiţie este a lua pe proprii săi umeri crucea. Cine poate alege înfricoşata cale a suferinţei lui Hristos? Deci trebuie o oarecare intuiţie de sus care să atragă pe om către Hristos. Apostolul Pavel bine a zis că, dacă nu este înviere, atunci creştinul este cea mai nefericită fiinţă de pe pământ.

Continuare …

Dumnezeu se silește ca din cea mai mică pricină să-l mântuiască pe om

Pe omul care are dispoziție să se mântuiască mila lui Dumnezeu îl va vâna. Până în ultima clipă îl va vâna mila lui Dumnezeu, fiindcă El cu lupa ce o are, găsește în inima creștinului particule mici de dorință pentru mântuire. Va exploata aceste particule și îi va da puterea să se mântuiască, chiar și în ultima clipă.

Continuare …

Suflete al meu, suflete al meu, scoală‑te! Pentru ce dormi?

Miluiește‑mă, Dumnezeule, miluiește‑mă…
Iubiți frați și surori, Ce alt strigăt ar trebui să se înalțe din piepturile noastre în aceste sfinte zile, dacă nu suspinul rugător: „Miluiește‑mă, Dumnezeule, miluiește‑mă!”? Iată că a trecut cea mai mare parte din prima săptămână a Postului Mare! Ne pregătim pentru Sfânta Împărtășanie. Vrem să ne unim cu Hristos! Dorim ca cerul să coboare în sufletele noastre.

Continuare …

Când rugăciunea este seacă, în loc să ne retragem, trebuie să facem un act de credință și să continuăm…

Atunci când suntem reci și uscați lăuntric, când ni se pare că rugăciunea noastră nu este sinceră și că o împlinim doar din obișnuință, cum trebuie să procedăm? Nu ar fi mai bine să încetăm a ne ruga până când rugăciunea va prinde din nou viață? Dar cum vom ști când a sosit acel moment?

Continuare …

Mitropolitul Antonie – Simplitatea care apropie sufletele

Îi cunoștea pe toți oamenii din eparhia sa, iar aceștia se cunoșteau unii pe alții după numele de botez. Când i se adresau, credincioșii îi spuneau „Mitropolitul Antonie” sau doar „Părintele Antonie”. Până la o vârstă înaintată, se referea la sine deseori cu titulatura „Părintele Antonie”.

Continuare …

Fericirea noastră stă într-una din cele două lumi, nu în amândouă

Noi, cei ce ne numim creştini, nu trebuie să aşteptăm nimic altceva decât să fim răstigniţi. Căci a fi creştin înseamnă a te răstigni în aceste vremuri şi-n oricare alte vremuri, de când Hristos a venit întâia dată. Trebuie să fim răstigniţi în parte, mistic, căci răstignirea deplină este singura cale către Înviere.

Continuare …