Un frate a întrebat pe un bătrân oarecare, zicând: Oare pentru care păcat nu primeşte Dumnezeu rugăciunea omului?
Răspuns-a lui bătrânul: Pentru pizmă şi ţinerea de minte a răului, precum zice Domnul:
Acest avva Antonie, cautand la adancul judecatilor lui Dumnezeu, a cerut, zicand:
Doamne, cum unii traind putin, mor, iar altii prea imbatranesc? Si pentru ce unii sunt saraci, iar altii bogati ? Si cum cei nedrepti se imbogatesc, iar cei drepti sunt saraci ? Si a venit lui glas zicand: Antonie, ia aminte de tine. Ca acestea sunt judecati ale lui Dumnezeu si nu-ti este tie de folos a le sti.
1. Zis-a maica Singlitichia: luptă şi osteneală multă este celor ce se apropie de Dumnezeu la început şi după aceea bucurie negrăită. Că precum cei ce vor să aţâţe foc, întâi se afumă şi lăcrimează şi aşa dovedesc lucru ce-l caută. Pentru că se zicea: Dumnezeul nostru este foc mistuitor1(Evr. XII, 29.). Aşa trebuie şi noi cu noi: să aţâţăm focul cu lacrimi şi cu osteneli.
2. Zis-a iarăşi: trebuie noi cei ce am ales cinul acesta, să ţinem curăţenia cea desăvârşită.
Mântuirea este cu putință și în bogăție, și în sărăcie. Sărăcia în sine nu mântuiește, dar poți avea milioane, cu inima la Domnul, și să te mântuiești.
De exemplu Filaret cel Milostiv avea o avere enormă, dar prin ea și-a dobândit Împărăția Cerească ajutând celor săraci și în nevoi. Avraam a fost și el foarte bogat: bogăția lui în acele timpuri consta în mulțime de turme, însă aceasta nu l-a împiedicat să se mântuiască.
Marele Prooroc David, zicea: „Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine, ziua şi noaptea” (Ps, 41, 3).
O, fericit suflet al Proorocului, încăperea şi sălaşul Sfântului Duh! în fiecare zi şi noapte plângea. Iar noi nici măcar un ceas nu voim să ne umilim şi să ne pocăim.
Trebuie să știm că Dumnezeu cere omului după măsura sa. Iată încă un motiv pentru care nu trebuie să-l judecăm pe cel de alături, căci nu îi cunoaștem măsura.
Un frate a întrebat pe oarecare din părinți de se spurcă cineva gândind gând spurcat. Și făcându-se întrebare pentru aceasta, unii ziceau ”Da, se spurcă”, iar alții, ”Ba nu, de vreme ce nu putem să ne mântuim, noi, proștii, ci aceasta este: A nu faptui acestea trupește”.
Un oarecare grădinar, anume Ioan, era foarte milostiv faţă de străini. Că lucra în grădină şi toată osteneala sa o da ca milostenie, ţinând numai cele câte erau de trebuinţă pentru sine.
Iar, mai pe urmă, i-a pus diavolul în minte un cuget, zicându-i: „Adună-ţi ţie puţini arginţi pentru când vei îmbătrâni, sau te vei îmbolnăvi și vei avea nevoie de bucate.” Și așa, adunând, a umplut o ulcică de arginţi.
Rugându-se odată Cuviosul Paisie pentru un tânăr ce era luptat de duhul curviei, iată că i se arată de năpraznă Îngerul Domnului, având diavolul legat cu lanţuri şi i-a zis: “Ia-l pe acesta şi ceartă-l cum vrei.” Iar diavolul a zis către dumnezeiescul Paisie: “Vai mie! Până când mă munceşti cu rugăciunea ta şi-i păzeşti prin ea pe toţi cei ce locuiesc în pustia aceasta?”
Şi a zis Cuviosul Paisie către diavol:
“Spune-mi mie, pentru ce-l ispiteşti pe tânăr luptându-l pe dânsul cumplit? Şi pentru care pricină lupţi dintru început pe cei ce se nevoiesc cu atâta nebunie şi sălbăticie?”.
1. Nu fi trândav, nu dormita când citesti si nu te pleca degrab catre somn.
2. Alunga trândavia în rugaciune si ia aminte cu osârdie la cuvintele psalmilor.
3. Sa nu viseze mintea ta la locurile unde sunt ospete si veselie.
4. Lucreaza cu osârdie, pâna la sudoare, ziua si noaptea, ca sa nu îngreunezi pe nimeni.
Dumnezeu ajută pe fiecare om să împlinească lucrul bun pe care şi l-a propus. Însă orice bine am vrea să facem să nu ne gândim de ce prietenii noştri nu fac la fel.
A fost odată un bătrân oarecare. El avea regulă să mănânce doar trei pesmeţi pe zi. Într-o zi a venit să-l viziteze un prieten.
E greu să ne abținem să criticăm și chiar să-l urâm pe cel de alături, în special dacă ne pare că acesta face rău. Ca și creștini, să știm însă, că puțină este osteneala de a ne lupta cu răul din noi, și de-a pururea odihna, cu darul Domnului.
A întrebat fratele:
– Iată, omul bate pe robul său pentru greşeala ce a făcut. Ce va zice robul?
1. Este în firea minţii mânia împotriva patimilor. Căci dacă nu se mânie omul împotriva tuturor celor semănate de vrăjmaşul într-însul, nu va vedea nici curăţie întru sine.
Când a aflat Iov lucrul acesta, a blestemat pe vrăjmaşii săi, zicând: „Necinstiţilor şi defăimaţilor, lipsiţi de tot binele, nu v-am socotit vrednici nici de câinii turmelor mele“ (30, 1–2). Iar cel ce vrea să ajungă la mânia cea firească taie toate voile sale, până când întăreşte în sine voia cea după fire a minţii.
Zis-a avva Daniil: Ne-a povestit noua avva Arsenie ca pentru el, desi poate chiar el era.
Ca sezand un batran in chilia sa i-a venit un glas zicand: Vino si iti voi arata lucrurile oamenilor.
Si sculandu-se, a iesit si l-a dus pe el intr-ul loc si i-a aratat un arap taind lemne si facand o sarcina mare si acela se ispitea sa o ridice, dar nu putea. Si in loc de a mai lua dintr-ansa, el mergand mai taia lemne si adaoga peste sarcina.