– Părinte, cum de se întâmplă că în timp ce îmi simt neputinţa mă îndreptăţesc?
Cel ce se cercetează corect pe sine, nu se îndreptăţeşte
Sf. Paisie Aghioritul
Rugăciunea înduplecă pe Dumnezeu
Părinte, dacă fac rugăciune pentru cineva, deși acela nu cere ajutor, se va folosi?
Aceasta va depinde de multe. La început, dacă acela a avut intenție bună, dar n-a fost ajutat, este îndreptățit să primească ajutorul dumnezeiesc. Chiar dacă nu s-ar ruga alții pentru el, Dumnezeu va iconomisi ca acela să fie ajutat mai târziu. Iar dacă el însuși va cere de la început ajutor, Dumnezeu va interveni mai devreme și astfel va fi ajutat. Altfel, va fi ajutat mai târziu. Prin rugăciune Îi dăm lui Dumnezeu „dreptul” să intervină.
Cei care îşi dăruiesc toată dragostea lui Dumnezeu primesc şi ei toată dragostea lui Dumnezeu
Cei care îşi dăruiesc toată dragostea lor lui Dumnezeu primesc şi ei toată dragostea lui Dumnezeu, după care El îi descoperă oamenilor.
Pentru ca un om să-L mărturisească cu curaj pe Hristos trebuie ca inima lui să aibă bunătate, duh de jertfă
Părinte, se poate ca unul să trăiască în nepăsare, dar cu toate acestea, să mărturisească (pe Hristos) cu curaj atunci când i se dă prilejul?
Pentru ca un om să facă aceasta, trebuie ca inima lui să aibă bunătate, duh de jertfă. De aceea am spus să se cultive noblețea, duhul jertfei. Unul să se jertfească pentru celălalt. Vă aduceți aminte de Sfântul Bonifatie și de Sfânta Aglaida (Sfântul Bonifatie era robul nobilei Aglaida, dar și robit de dragostea stăpânei lui)?
Cum scăpăm de dorinţa de a plăcea oamenilor
– Gheronda, adesea mă cuprinde o nemulţumire.
Să nu încurcăm lucrurile
Atunci când ceva nu este duhovnicesc, curat, nu poate exista în inimă adevărata bucurie și pace.
Bucuria ce o simte un om duhovnicesc nu este bucuria lumească pe care mulți o caută astăzi. Să nu încurcăm lucrurile. Sfinții aveau o astfel de bucurie pe care o cerem noi? Maica Domnului a avut o astfel de bucurie? Hristos a râs? Care Sfânt a trecut fără durere prin această viață?
Niciodată omul nu s-a temut atât de mult de boală și de moarte ca acum când nu se teme de Dumnezeu
Când omul nu înfruntă duhovnicește suferința poate să se sălbăticească. Când o înfruntă însă duhovnicește, se liniștește și se mângâie dumnezeiește. Și după aceea boala devine praznic, pentru că se bucură, căci va fi socotit împreună cu mărturisitorii și mucenicii. Sfinții Mucenici uitau de suferință pentru că iubirea lor față de Hristos era mai mare decât suferința, și o pierdea pe aceasta.
Cel care îi osândește pe ceilalți cade în aceleași greșeli
– Gheronda, cum se face că, atunci când judec o maică pentru o oarecare greşeală de-a ei, peste puţin timp fac şi eu aceeaşi greşeală?
Pregătirea pentru împărtășanie are o mare importanță
Nu are atâta importanță cât de des se împărtășește cineva, ci mai cu seamă felul în care se pregătește pe sine pentru aceasta și cât de mult Îl păstrează înlăuntrul său pe Hristos după aceea.
Întâmplări cutremurătoare cu părintele Paisie Aghioritul
Nişte vizitatori cu duh lumesc l-au întrebat pe părintele Paisie: De ce nu coborâţi în lume ca să ajutaţi mai activ şi mai practic? Lumea are nevoie. Şi bătrânul a răspuns: Şi atunci cine se va ruga pentru fraţii mei pakistanezi, pentru indieni? Cine se va ocupa şi se va interesa de ei? Părintele Paisie nu vedea strâmb lucrurile. Cu rugăciunea lui, îmbrăţişa întreaga lume şi prinosul lui era incomparabil mai mare decât cel pe care i-l propuneau închinătorii respectivi. Şi este cunoscută tuturor puterea rugăciunii lui, ca şi a tuturor sfinţilor, mai vechi şi mai noi.
Spovedania îi taie diavolului drepturile
Oamenii, cel puţin, să se ducă la un duhovnic ca să se spovedească, să fie îndepărtată înrâurirea demonică şi să poată gândi întrucâtva. Acum nu pot nici măcar gândi din pricina înrâuririi demonice. Metania, spovedania îi taie diavolului drepturile.
Cel ce crede în Dumnezeu nu se teme de nimic
Gheronda, bunicii noştri spuneau că va veni timpul când vom avea toate bunătăţile, dar nu vom putea mânca. Astăzi oamenii pun sub semnul întrebării majoritatea alimentelor.
Scopul citirii să fie punerea în lucrare în noi înşine a celor citite
A fost întrebat odată Părintele Paisie:
‒ Câte ore trebuie să citesc?
‒ Asta n-o înţeleg, frate. Sănătate au nu cei care mănâncă mult şi înghit nemestecat, ci aceia care mănâncă puţin şi mestecă bine. Ceea ce citeşti trebuie să „rumegi” bine şi să-L rogi pe Dumnezeu să-ţi vindece sterpiciunea minţii tale cu iluminarea Sa dumnezeiască, ca să înceapă să nască înțelesuri dumnezeieşti.
Rugăciunea desăvârșită cuprinde întreaga lume
Părinte, deşi mă văd în ce hal sunt, fac mai multă rugăciune pentru alţii. Nu cumva este mai bine să nu mă rog pentru alţii, ci să mă rog numai pentru mine?
Orice bine pe care îl facem este de la Dumnezeu
Să știți că numai patimile și păcatele sunt ale noastre. Orice bine pe care îl facem este de la Dumnezeu și orice neghiobie pe care o facem este a noastră. Fie și pentru puțin să ne părăsească harul lui Dumnezeu, și nu mai putem face nimic. Precum în viața fizică, dacă Dumnezeu ne ia pentru puțin timp oxigenul, îndată murim, tot astfel și în viața duhovnicească, dacă se retrage pentru puțin harul dumnezeiesc, s-a terminat, ne-am pierdut.
Trebuie să ajutăm toată lumea cu rugăciunea, ca să nu facă diavolul orice vrea
Nu uitaţi că trecem prin vremuri grele şi de aceea este trebuinţă de multă rugăciune. Să vă gândiţi la marea nevoie pe care o are lumea astăzi şi la marea pretenţie pe care Dumnezeu o are de la noi pentru rugăciune.
„Sunteţi cumva Stareţul Paisie?”
„Uneori, când cineva nu înţelege cu binele, Dumnezeu îngăduie să treacă printr-o încercare, ca să-şi revină. Dacă n-ar exista o durere, o boală cât de mică, atunci oamenii ar ajunge ca fiarele şi nu s-ar mai apropia de Dumnezeu“ spunea iubitul nostru Sfânt Paisie Aghioritul.