Pr. Epifanie Theodoropulos

Doi metri de pământ

Cândva, într-o anumită țară, împăratul a chemat un om aflat sub stăpânirea sa și i-a spus: „Îți voi încredința să stăpânești atâta pământ cât vei putea să înconjori alergând, începând de la răsăritul soarelui până la apusul lui”.
Omul nostru s-a pornit foarte devreme și a alergat kilometri întregi, pentru a străbate o cât mai mare distanță, care urma să devină marginea proprietății lui.

Continuare …

Necazurile şi bolile dacă le vom îndura „pentru Hristos Iisus”, vor fi socotite în ziua Judecăţii drept „martiriu”

 – Aţi spus că şi necazurile noastre sunt un martiriu înaintea lui Dumnezeu…
Bineînţeles! Sfântul Ioan Gură de Aur, adresându-se ucenicei sale Olimpiada, care avusese atâtea de îndurat, mulţi ani din viaţă petrecându-i în stare de boală: „Dacă vei răbda până la capăt starea aceasta, în împărăţia cerurilor vei merge dimpreună cu mucenicii. O să fii încununată asemenea unui martir”, făcea dovada afirmaţiilor sale: „Căci tu înduri lucruri mai grele decât cei târâţi de călăi la moarte, având boala cea peste măsură drept călău şi tovarăş neîncetat”.

Continuare …

Bogat e cel căruia îi ajung acelea pe care le are, oricât de puține ar fi

Socrate spunea undeva foarte bine: „Dacă vrei să faci pe cineva bogat, nu-i da tot bogăție, pentru că nu se va mai opri, își va dori tot mai mult. Fă-l să-și dorească mai puțin și atunci îl vei face bogat. Bogat nu este cel cu multe bogății, care nu-i mai ajung, dorindu-și tot mai multe, ci cel căruia îi ajung acelea pe care le are, oricât de puține ar fi.

Continuare …

Numai faptele bune ne însoțesc în Împărăția Cerurilor

Faptele noastre sunt roadele credinței, căci omul care crede și nu are fapte este ca pomul fără de roadă. Iar pomul neroditor „se taie și în foc se aruncă” (Matei 3, 10). Faptele noastre bune dau mărturie că am primit cu adevărat vestea mântuirii și pe Hristos ca Mântuitor și Izbăvitor.
Am arătat roade vrednice de pocăință și, în temeiul acestora, ne-am învrednicit să intrăm în Împărăția Cerurilor.

Continuare …

Pentru că ești duhovnic, o să-ți spun, dar să nu mai afle nimeni

În această clipă, mi-a venit în minte pilda unei femei foarte simple din popor, pe care am întâlnit-o cândva, cu mult timp înainte, la spovedanie. Nu o cunoșteam, nici nu o știu, și nici de-aș vedea-o pe stradă nu aș mai recunoaște-o. Se apropia de 70 de ani. Poate că Dumnezeu a chemat-o deja la El până acum.

Continuare …