Articole

Cuvânt despre un tânãr, mântuit de Sfântul Evanghelist Ioan

Marele Mucenic al lui Hristos, Ioan Evanghelistul, venind în cetatea Asiei (Efes), a aflat pe un tânăr de bun neam, mare la trup şi frumos la chip şi voia sufletul lui să fie credincios. Deci, învăţându-l din destul pe el poruncile lui Dumnezeu, mai pe urmă l-a dus pe el la episcopul cetăţii aceleia şi i-a zis lui: „Episcope, pe acest tânăr ţi-l dau ţie, martor fiindu-ne Sfântul Duh, ca să-l păzeşti pe el de tot lucrul rău.” Şi, acestea zicând, Ioan Apostolul s-a dus în alte părţi, ca să-i înveţe pe oameni a crede în Hristos. Iar episcopul luându-l pe acel tânăr, îl învăţa şi-l povăţuia cu tot dinadinsul. Şi, nu după multe zile, l-a botezat.

Continuare …

Nu tot ce-i mic este mic și nu tot ce-i mare este măreț și desăvârșit

Dumnezeu nu cere un număr anumit de psalmi și rugăciuni, ci ascultă mintea noastră limpede și ageră. Fiindcă mulți, mii de rugăciuni rostesc cu limba, dar cu mintea se gândesc la deșertăciuni, scârnăvie și necurățenie; și cum Dumnezeu îi va auzi și îi va asculta pe aceștia?

Continuare …

„Voim să facem poruncile și nu putem, de păcat cu stăpânire ținuți fiind”

Unii însă se împiedică întru cuvintele lor și grăiesc: „Voim să facem poruncile și nu putem, de păcat cu stăpânire ținuți fiind”. Pentru aceasta se cuvine mai întâi să ne nevoim a șterge păcatul, ca așa să putem săvârși poruncile slobozeniei. Însă aceia nu înțeleg nici cele ce le grăiesc, nici cum pot fi adeverite; pentru că, dacă întru totul nu ai slobozenie, și de aici nu poți săvârși poruncile, apoi prin care lucruri și nevoințe zici că vrei să ștergi păcatul?

Continuare …

„El poartă grijă de mine”

Osteneala și credința că stăm înaintea lui Dumnezeu, că ne vede și ne miluiește, ne dăruiesc tihnă, libertate, nădejde, pentru că știm că „nu este nici de la cel ce voiește, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu Care miluiește” (Romani 9, 16). Vai și amar dacă isihia și pacea ar depinde de noi! Dar, ce mângâiere! Asta nu-i treaba ta – zice Dumnezeu –, e treaba Mea! „Nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă din calea ce vicleană și să trăiască” (Iezechiel 18, 23).

Continuare …

În rai va fi cam cum e la Paști, iar la Paști e bucurie

Unde e omul care Îl poartă în sufletul său pe Dumnezeu, unde e omul purtător de Dumnezeu, acolo e cerul, acolo e bucuria, acolo e pacea, acolo e binecuvântarea, acolo e iertarea păcatelor, acolo sunt darurile Învierii.
În rai va fi cam cum e la Paști, iar la Paști e bucurie, în rai e o bucurie.

Continuare …

Omul nu se mântuieşte fără ostenelile cele de bunăvoie

Nu fi lăudăros şi nu iubi pe bogaţi, dar nici nu îi urî, doar să nu ai de-a face cu ei, mai ales cu cei nemilostivi, iubitori de câştig spurcat şi zgârciţi.
Să ne omorâm toate mădularele cele de pe pământ, să afierosim totul lui Dumnezeu şi să ne facem cu totul ardere de tot înţelegătoare lui Dumnezeu.

Continuare …

„De ce nu vii la Mine, copilul Meu?”

Avem un Dumnezeu care ne așteaptă cu brațele deschise. Oare cât de trist este să trecem nepăsători pe lângă Hristos, lăsându-L astfel să aștepte cu brațele deschise? Vă spun eu că este la fel de trist ca pe Crucea de pe Golgota când El ne-a așteptat pe toți, întinzându-Și brațele pe cruce, ca să ne deschidă brațele părintești din Cer.

Continuare …

De vrei să te cunoști cum ești ia aminte la visele tale

De vrei să te cunoști cu de-amănuntul cum ești, ce neajunsuri, ce năravuri, ce patimi, ce vicii sunt în tine, ia aminte la visele tale, atunci când dormi, ziua și noaptea. Ia aminte, pe cât poți, la toate. Și vei căpăta tabloul sau ecoul așezării tale sufletești rele și bune; și după ce te-ai cunoscut pe tine însuți, străduiește-te ca fără întârziere să-ți îndrepți neajunsurile și să tai ca și cu o seceră neghinele păcatelor.

Continuare …

Bate harul lui Dumnezeu la poarta ta, iar tu nu vrei să-i deschizi

În fiecare zi Dumnezeu ni Se dezvăluie din ce în ce mai mult. Dar acest fapt are ca şi consecinţă imediată şi dezvăluirea propriului nostru suflet, în cele mai adânci ale lui, oferindu-ne posibilitatea să vedem realitatea de neînchipuit pe care a creat-o păcatul în el. Şi ar fi păcat, de vreme ce Dumnezeu ne dă zile multe şi timp de pocăinţă — noi, fireşte tânjim să trăim mai mult din alte motive, ca să ne bucurăm de viaţă, dar Dumnezeu nu a rânduit zilele pentru asta, ci pentru pocăinţă – ar fi, deci, păcat să nu ajungem la un nivel de autocunoaştere, să părăsim această lume fără să fi cunoscut păcatul nostru şi fără să ne fi pocăit pentru el.

Continuare …

Iubește smerenia și lacrimile și ostenește-te în toate să tai voia ta

Împotriva patimii desfrâului păzește-ochii și nu mânca mult. Dobândește smerenia, care destramă toate cursele vrăjmașului. Nu ceda în fața vrăjmașului și roagă-te neîncetat, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, izbăvește-mă de patimile cele rușinoase!” și Dumnezeu te va milui. Se întâmplă ca omul să fie ispitit de pofta sa din pricina nepăsării față de sine, din pricină că îngăduie inimii sale să cugete la cele făcute înainte sau la alte lucruri de acest fel.

Continuare …

Imaginația este principalul instrument al lucrării diavolești împotriva sufletului

Imaginația este principalul instrument al lucrării diavolești împotriva sufletului, fie în stare de veghe, fie în somn; prin ea diavolii îl hărțuiesc pe om, căutând nu numai să-l împingă în păcat sau să-i trezească și să-i ațâțe patimile, ci și să-l umple de tulburare în felurite chipuri, trezind în el mai ales tristețe, neliniște și îngrijorare, amăgindu-l și făcându-l să rătăcească din pricina nălucirilor, ajungând chiar să-l înrobească cu totul.

Continuare …

Iertarea păcatelor însemnează şi încetarea lor

” (…) Totuşi, nouă preoţilor, Iisus nu ne-a dat şi darul tămăduirii minunate, cum îl avea El şi cum îl dă la puţini dintre sfinţi, din vreme în vreme, dar ne-a dat darul mai mare: al iertării păcatelor. Nu l-a dat îngerilor, dar l-a dat oamenilor. Darul iertării păcatelor e mai mare decât darul minunilor, întrucât priveşte sufletul; pe când minunile privesc de obicei trupul. O iertare a sufletului, o curăţire a lui, uneori e o adevărată înviere din morţi, şi-i mai de preţ aceasta decât tămăduirea unui picior.

Continuare …