
Trebuie să luăm parte la Sfânta Liturghie?
«Ce întrebare fără rost! Dar crezi oare că, creștinii ar putea trăi fără Jertfa Liturghiei sau că Sfânta Liturghie se săvârșește fără creștini?». De aceea ne îndeamnă Sf. Maxim Mărturisitorul:


Trebuie să luăm parte la Sfânta Liturghie?
«Ce întrebare fără rost! Dar crezi oare că, creștinii ar putea trăi fără Jertfa Liturghiei sau că Sfânta Liturghie se săvârșește fără creștini?». De aceea ne îndeamnă Sf. Maxim Mărturisitorul:

Toți părinții trebuie să-și crească copiii pentru Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Cea mai buna moștenire pe care pot să o dea părinții copiilor este buna creștere. Aceasta are mult mai mare valoare decât toate bogățiile și bunurile pământești… (Sfântul Sfințit Mucenic Vladimir al Kievului)

Fecioara Maria este Maica lui Dumnezeu şi ea va fi cinstită veşnic de către creştini. Sfântă prin credinţa ei, prin cinstea şi hărnicia ei, dar mai ales prin răbdarea cu care a primit cea mai mare durere din câte poate întâmpina o mamă, răstignirea Fiului său, ea rămâne veşnic mângâietoare a celor ce se află în nevoi şi în primejdii şi exemplu şi rugătoare fierbinte către Dumnezeu pentru împlinirea dorinţelor celor ce poartă în suflete floarea curată a credinţei.

Neavând la cine să-și plângă necazul, o mamă neajutorată cu câțiva copilași, plângea și se ruga cu lacrimi Măicuței Domnului, în fiecare zi!
„Măicuța mea, spunea ea, vezi că nu am pe nimeni care să mă mângâie, nu am pe nimeni care să mă ajute, doar tu Măicuța ești singura mea mângâiere!”

Maica Domnului dă definitiv sacralitate vieţii şi menirii feminine. Nimeni nu mai poate să nască a doua oară pe Domnul Iisus Hristos, dar orice femeie poate să-şi împodobească sufletul cu aceleaşi virtuţi care fac să strălucească chipul Sfintei Maici.
Fecioara Maria a schimbat sensul înrobitor al patimilor sub care era privită femeia ca urmaşă a Evei. Primele care au înţeles mesajul au fost apropiatele Maicii Domnului şi cele care l-au însoţit pe Iisus Hristos în călătoria Sa pe pământ.

Spovedirea pornirilor către un anumit păcat, încă nesăvârșit, este cel puțin ciudată, cât timp nu credem în puterea și realitatea gândurilor. Este nevoie de smerenie pentru a putea să ne asumăm și ceea ce încă nu am săvârșit, cu fapta, dar suntem în stare să facem, având toata dispoziția interioară spre aceasta.

Mitropolit Bartolomeu Anania – Predica la Evanghelia samarineanului milostiv.
Predica rostită de către ÎPS Mitropolit Bartolomeu (Anania) la vârsta de 79 de ani în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca.

Postul Crăciunului a fost rânduit de Biserică pentru pregătirea credincioşilor în vederea întâmpinării Marelui Praznic al Naşterii Domnului.
Postul Crăciunului aminteşte de postul îndelungat al patriarhilor şi drepţilor din Vechiul Testament, în aşteptarea venirii lui Mesia – Izbăvitorul. După unii tâlcuitori ai cultului ortodox, prin durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte şi de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aştepta să primească cuvintele lui Dumnezeu, Legea Decalogului (cele 10 porunci), scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii.

Începe Postul Naşterii Domnului. Ca în fiecare an, la mijlocul lunii noiembrie, pe data de 14/27, este lăsatul secului pentru Postul Nașterii Domnului, care începe la 15/28 noiembrie și se termină la 25 decembrie/7 ianuarie. Să postim în pace și cu bucurie duhovnicească!
Postul Naşterii Domnului, precum şi celelalte posturi rânduite în Biserică, oferă creştinilor posibilitatea curăţirii duhovniceşti.

Arhiepiscop Justinian Chira – născut în anul 1921, monah din 1942 și episcop din 1973, Înaltpreasfințitul Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramureșului și Sătmarului, bucură de decenii întregi văzduhul Ortodoxiei cu limpezimea și tăria chipului său de Părinte, care își iubește copiii și, pentru aceasta, îi învață adevărul.
Cuvintele sale către obștea Putnei alcătuiesc al doilea volum din colecția „Crinii țarinii”, intitulat „Trăiți frumos și-n bucurie”, publicat în 2014.

Intrarea asta în Europa e o chestiune care poate fi şi periculoasă, şi foarte bună; depinde cum o poţi înţelege. Dar veţi ajunge la un standard european de viaţă economică. Însă viaţa spirituală este cu totul alta: trebuie să te cunoşti pe tine însuţi. Sunt oameni în America, oameni care au funcţii importante, executivi de companii; ăştia sunt cei mai importanţi; nu există compania lui Vasile sau a lui Gheorghe, aşa ceva nu există; dar există „board of directors”, adică mai mulţi directori şi ăia conduc, sunt oameni acolo care sunt foarte religioşi, religioşi nu în sensul că sunt informaţi sau se duc la biserică, dar sunt mistici-religioşi.

Mitropolit Bartolomeu Anania – Despre Sensul morții. Predică la Duminica Învierii fiicei lui Iair.
Fragment din predica rostită de către ÎPS Mitropolit Bartolomeu (Anania) la vârsta de 88 de ani în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca.
În vremea aceea a venit la Iisus un om cu numele Iair, care era mai-marele sinagogii; şi acesta căzând la picioarele lui Iisus, îl ruga să intre în casa lui, fiindcă avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi aceasta era pe moarte.

Dumnezeu poate să facă o minune cu cine crede El, cu cine vrea El. Credeți în minunea lui Dumnezeu, iubiții mei!
Să nu vă părăsească nici-o clipă speranța și optimismul, pentru că răul este agresiv, dar binele întotdeauna învinge. Prin biserica lui Iisus Hristos despre care Întemeietorul ei a spus că: „porțile iadului nu o vor birui”, porțile iadului, însemnând, tot ce ați luat, ce-avea răul mai agresiv și mai veninos. Fiți încredințați de puterea lui Dumnezeu. Învățați bine tot ceea ce trebuie să învățați. Spuneți-le și altora ceea ce ați învățat bine și ziditor de suflet. Rămâneți optimiști, încrezători în voi înșivă, în tăria și puternicia, și veșnicia neamului nostru.

Monahismul, potrivit învățăturii Părintelui Sofronie Saharov, nu este o născocire omenească. El constituie un imperativ categoric al duhului pentru cel care se atinge de focul iubirii lui Hristos, iubire care se jertfește pe sine pentru ca ceilalți să trăiască și își primește moartea ei. Monahismul este plin de recunoștința omului la jertfa lui Hristos și în esență nu este altceva decât împlinirea cuvântului Mântuitorului: „Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tată, și pe mamă, și pe femeie, și pe fiu, și pe fiică, și pe frați, și pe surori, până și viața sa, nu poate fi ucenic al Meu” (Luc.14, 26), iar ,,cel ce-și pierde viața pentru Mine, acela o va mântui” (Luc. 9, 24).

Pentru a trăi un mod de viaţă ortodox este important să ne începem ziua în pace. Nu poţi avea o zi liniştită dacă îţi începi ziua în grabă, mănânci în grabă, te enervezi la semafor. Dimineaţa poate fi foarte încărcată, mai ales dacă aveţi copii mici pe care îi pregătiţi pentru şcoală şi grădiniţă, dar este foarte important să vă programaţi timpul astfel încât să includeţi şi rugăciunea de dimineaţă.

Intransigența contemporanilor Mântuitorului Hristos – ca și a oamenilor din toate timpurile – se arată în aspecte ale legii pe care ei le împlinesc, nu numai pentru a arăta cu degetul pe cei care încalcă legea, ci, mai ales, pentru a se scoate în evidență pe ei ca împlinitori ai legii. Dramatic este că acest proces de promovare a sinelui, a imaginii proprii, nu este conștientizat uneori, nici de cei ce-l pun în act.

Viaţa noastră pământească este adeseori închisă ca sub o boltă întunecată. Privim în sus, privim în jos, la stânga, la dreapta şi nu vedem parcă nici o spărtură prin care să întrezărim ceva din lumea de dincolo. Navele cosmice care au străbătut acest univers fizic nu au văzut decât materie. Aristotel definea şi el cerul ca pe un uriaş cristal care închide universul nostru aici, aşa încât nu putem şti ce este dincolo. Aşa credeau cei vechi.