“Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălțat îăntru slavă“ (I Timotei 3, 16), iar “harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor…” (Tit 2, 11)
Bunicul meu, preot şi colonel de vocaţie, paroh într-un sat de munte de pe valea Bistriţei timp de 55 de ani, chema oamenii la râu, după Liturghie, la miezul zilei. „La 12 se crapă cerul”, spunea el, vorbind despre deschiderea Raiului prin Teofania lui Hristos. Apoi, arunca Crucea în Bistriţa, iar câţiva tineri, printre sloiurile de gheaţă, se aruncau în valurile albastre, arătând dorul oamenilor de Cer şi umplerea de lumină a apei prin Crucea lui Dumnezeu.
Fiţi, dar, voi desăvîrşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvîrşit este (Matei 5, 48)
Iubiţi credincioşi,
Dumnezeiasca Evanghelie de astăzi vorbeşte în chip luminat despre aspra şi îngereasca viaţă a Sfîntului slăvitului prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul care, după mărturia Domnului Este cel mai mare om născut din femeie şi cu adevărat prooroc şi mai mult decît prooroc (Luca 7, 26-29).
Firea omului cea slăbănogită de păcat, are nevoie iară şi iară de Sfinte Sărbători pentru a-şi înnoi viaţa fără stricăciune. Pentru că ele sunt daruri Sfinte pentru tot omul, care vin cu binecuvântări din înaltul cerului, pentru ca să fie dezlegat de păcat şi cu Hristos să se umple de Har, nu prin desfătare care aduce stricăciune, ci prin prăznuire aleasă pentru a nu mai fi „stricat de poftele înşelăciunii” (Efeseni 4,22)
Sfintele Sărbători, sărbătorite cu Hristos Mântuitorul, îl ajută pe om ca să se situeze pe drumul unei vieţi morale cu un comportament care să placă lui Dumnezeu şi Sfinţilor.
Părinţilor şi fraţilor şi iubiţi credincioşi,
…(Astăzi) Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare din Răsărit prăznuieşte trei sărbători: Anul Nou, Tăierea împrejur cea după trup a lui Hristos Mântuitorul şi Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadochiei. Şi pentru că… nu se poate cuprinde într-o predică tot ce ar trebui spus despre aceste trei praznice, m-am gândit… să mă ocup într-o mică parte din predică de însemnătatea anului nou.
“Obișnuința noastră, foarte greșită, este de a despărți viața aceasta de viața veșnică, de a disocia cele două vieți. Și, astfel, noi uităm să trăim! Noi am uitat să trăim frumos, am uitat că suntem veșnici! Lăsăm pentru după moarte veșnicia și transformăm viața noastră într-o loterie: “Ce va fi, va fi…”. Ne ducem viața ca și cum ne-am scrie-o zilnic pe o ciornă și amânăm pentru nu-se știe-când trecerea pe curat!
Evanghelia după Matei consemnează evenimentul astfel: „Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul:Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt” (Matei 2, 16-18).
Bucuria Sărbătorilor se prelungeşte, a treia zi după Crăciun, cu sărbătoarea Sf. Arhidiacon Ştefan. Deşi multora li se pare că avem încă un prilej de ghiftuială stomacală şi de petrecere cu distracţie, lucrurile sunt mult mai profunde.
Cinstim pe primul martir, ucis în lupta sa cu nedreptatea acestei lumi, ceea ce ne învaţă că libertatea interioară se câştigă uneori chiar cu preţul vieţii. Căci creştinism fără martiraj, nu prea se poate.
Astăzi e Soborul Maicii Domnului.
Care a fost pricina pentru care Biserica lui Iisus Hristos, mireasa Mielului, a pus a doua zi de Crăciun să se serbeze Soborul Maicii Domnului? Îndată după Naşterea Domnului, avem Soborul Maicii Domnului, pentru că în ea se cinstesc mai ales persoanele legate de Naşterea Lui: Maica Domnului, fericitul Iosif logodnicul, Sfântul Iacov (fratele Domnului), Sfântul Prooroc David şi ceilalţi.
Bucură-te, cea prin care răsare bucuria; Bucură-te, cea prin care piere blestemul; Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut; Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei; Bucură-te, înălțime, întru care anevoie se suie gândurile omenești; Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești; Bucură-te, că ești scaun Împăratului; Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate; Bucură-te, steaua, care arăți Soarele; Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări; Bucură-te, cea prin care se înnoiește făptura; Bucură-te, cea prin care prunc se face Făcătorul; Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!
În această icoană, întregul mesaj din Evanghelie despre întruparea Mântuitorului din Sfânta Fecioară Maria este surprins împreună cu alte detalii adăugate din Sfânta Tradiţie a Bisericii.
Cum l-am putea întâmpina mai bine pe Sfântul Prunc dumnezeiesc, dacă nu prin post și rugăciune? Bucuria de dinaintea luminatului praznic al Nașterii Domnului nu trebuie să fie generată de o somptuozitate găunoasă, ci de prezența lui Hristos-Pruncul în viața noastră. De aceea Dumnezeu-Copilul Se află în centrul sărbătorii. El aduce bucuria, El este strălucirea! Tot El trimite pe Moș Crăciun! Hristos reprezintă neprețuitul dar oferit de Tatăl Ceresc spre a ne mântui. Icoana Nașterii Sale trebuie să troneze și în bradul împodobit, căci Domnul este Pomul Vieții.
Ultima duminică dinaintea sărbătorii Naşterii Domnului este Duminica Sfinţilor Părinţi după trup ai Mântuitorului Iisus Hristos, în care Biserica a rânduit să se citească Evanghelia de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei 1, 1-25, unde se prezintă genealogia Mântuitorului sau Cartea neamurilor lui Iisus. Ea cuprinde o pedagogie şi o înţelepciune divină care împreună exprimă: aşteptarea cu speranţă a Mântuitorului de-a lungul generaţiilor şi pregătirea în credinţă a oamenilor pentru venirea Domnului Iisus Hristos.
Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh,
nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3, 5)
Întrucît cu mila lui Dumnezeu sîntem în ajunul prea luminatului praznic al Naşterii Domnului, ne-am gîndit să vorbim astăzi despre naşterea noastră cea duhovnicească. Fără de aceasta nici un creştin nu poate să se mîntuiască, după cuvîntul Mîntuitorului care zice: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3, 5). Fiindcă, ce este născut din trup, trup este, şi ce este născut din Duh, Duh este (Ioan 3, 6).
Dintru început ia-ţi îndreptar credinţa, ca să dai rost şi noimă vieţii tale, s-o cârmueşti, adică, cu toate ale sale către Dumnezeu. Fără de El e vană şi deşartă, şi nimicnicie. Cu El, viaţa-i bogată şi plină de tâlc.
Fii cu Domnul în fiecare zi, clipă de clipă. Fă-ţi cale către El cu faptele şi gândurile tale.
Mitropolitul Bartolomeu Anania – Ospățul
Predică la Duminica celor poftiți la cină, rostită de către ÎPS Mitropolit Bartolomeu (Anania) la vârsta de 79 de ani în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca.
Stareţul Amfilohie sfătuia: „Rugăciunea făcută cu stăruinţă, trezvie, pietate, credinţă şi frângerea inimii, este bună şi folositoare. Diavolul se luptă în diferite feluri cu cei ce se roagă, dar pe cei ce nu se roagă îi iubeşte! Omul, în rugăciune, vorbeşte cu Dumnezeu şi Îi cere bunuri duhovniceşti şi mântuire. Cel ce se roagă trebuie să fie smerit”.