Prima pereche de oameni, strămoşul nostru Adam şi femeia sa Eva, prin căderea lor, ne-au scos din Rai. Hristos şi Preacurata Sa Maică, „noul Adam şi noua Evă”, ne cheamă să reintrăm acolo, să ne reîntoarcem la slava şi la fericirea care nu sunt supuse pierzării şi morţii, să devenim „dumnezei după har”, nemuritori. Acesta este scopul întrupării dumnezeieşti, a naşterii lui Iisus, şi vom împlini acest scop dacă ne hotărâm să renaştem prin Duhul Sfânt.

Continuare …

Asupra aspectelor Providenţei lui Dumnezeu, pe care omul le ignoră, Bătrânul Porfirie zicea: „Oamenii pot ajunge la o întunecare a conştiinţei văzând, zicând aşa, neantul din faţa lor şi cugetând: «Noi cădem în neant, suntem pierduţi. Iar din spate suntem războiţi!» Atunci revin la Dumnezeu şi-i luminează credinţa noastră ortodoxă. Dumnezeu lucrează în taină şi nu vrea să influenţeze libertatea omului. El conduce evenimentele în aşa fel încât omul să călătorească încet acolo unde trebuie”.

Continuare …

Cel ce, după Sfântul Onorat, a luat stăpânirea mănăstirii, într-o zi, asupra robului lui Dumnezeu Libertin, cu prea grea mânie s-a aprins, încât şi-a pus şi mâinile pe dânsul; dar, neaflând băţ cu care să-l bată, luând un scaun, l-a bătut cu acesta peste faţă şi peste cap şi tot negru şi umflat l-a făcut. Deci, foarte tare fiind bătut Libertin, ducându-se pe patul său, se liniştea. Pentru ziua care urma însă, i se dăduse să facă un lucru oarecare la mănăstire. A doua zi, plinindu-se laudele cele de dimineaţă, Libertin s-a dus la patul egumenului căruia cu toată smerenia i-a cerut blagoslovenie.

Continuare …