Author Archives: admin

Biserica Ortodoxă din Moldova l-a celebrat în rugăciune pe Sfântul Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail, la Mănăstirea sa de metanie „Sf. M. Mc. Gheorghe” din Suruceni

Vineri, 17 septembrie 2021, la Mănăstirea “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din s. Suruceni, r. Ialoveni, a avut loc sărbătoarea Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail.

În dimineața zilei, întâmpinat de stareța Mănăstirii, Preacuvioasa Egumenă Epistemia (Goncearenco) împreună cu obștea monahală, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, ÎPS Mitropolit Vladimir, a oficiat Sfânta Liturghie în biserică închinată Sfântului Ierarh Nicolae, împreună cu ÎPS Sava, Arhiepiscop de Tiraspol și Dubăsari, ÎPS Nicodim, Arhiepiscop de Edineț și Briceni, PS Ioan, Episcop de Soroca, Vicar mitropolitan, PS Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, Prot. mitr. Vadim Cheibaș, Secretar mitropolitan și un sobor de preoţi şi diaconi.

Continuare …

Este nevoie de multă rugăciune, căci rugăciunea întreţine buna noastră înţelegere

După mine, închisorile au fost temeliile de regenerare a creştinăţii noastre. Adică, ceea ce trebuie să urmărim este străduinţa de bună voie: să te pui pe post, să te pui pe priveghere, să te pui pe rugăciune şi să trăieşti în numele Domnului. Să se simtă prezenţa ta oriunde eşti. Aşa, mâncare – de trei ori pe zi; ascultare – dacă poţi lasă-l pe fratele – şi aşa mai departe…

Continuare …

ÎN IMAGINI: Sărbătoarea Aflării moaștelor Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetăţii Albe-Ismail, la Mănăstirea Suruceni

„Din tinerețile tale lui Dumnezeu slujind, prin multă ascultare, prin trudă și prin lacrimi, ai stins văpaia patimilor din trup și la cer mintea ți-ai suit, iar rugăciunea lucrând-o neîncetat, te-ai făcut lăcaș al harului.” (Vecernia Sărbătorii)

„O, întru tot lăudate Părinte Ierarhe Dionisie, cel ce stai acum înaintea Preasfintei Treimi, pri­meşte rugăciunea noastră şi mijloceşte-ne iertare de păcate, spor în credinţă şi fapte bune, precum şi dobândirea fericirii veşnice, ca şi noi, împreună cu tine, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!”

Continuare …

Omul, când se atinge de Dumnezeu, ori piere, ori se mântuieşte

Dumnezeu este foc mistuitor (Evr. 12, 29). Când un obiect se atinge de foc, el se schimbă: ori arde, ori se căleşte. La fel şi omul, când se atinge de Dumnezeu, ori piere, ori se mântuieşte.
Focul este întotdeauna foc! Dar vedem că din atingerea de el rezultă fie cenuşă, fie oţel, în funcţie de ceea ce se atinge. La fel se întâmplă şi cu omul, şi totul depinde de ce anume va aduce el focului dumnezeiesc, adică în ce stare este omul când se atinge de Dumnezeu.

Continuare …

Nu există altă cale către împărăţia lui Dumnezeu decât cea a căinţei

Aşa precum Biserica se roagă: „Sfârşit creştinesc vieţii noastre, în pace şi întru pocă­inţă, Domnului să ne rugăm”, tot astfel, un creştin ortodox trebuie să-şi amintească mereu de acest lucru şi să se roage pentru împlinirea lui. Sfânta Orto­doxie, totuşi, cu toată încrederea ei în mila Mântuitorului, încearcă mai presus de orice să-şi pregătească şi să-şi înveţe copiii să se pocăiască.
Iată de ce starea normală, obişnuită, atât a asceţilor, cât şi a mirenilor care caută să se mântuiască este duhul unei inimi înfrânte şi smerite, şi uneori lacrimile, iar rugăciunile lor cele mai bune sunt: „Doamne miluieşte-mă” şi rugăciunea lui Iisus.

Continuare …

Nimic altceva nu ne face atâta bine, cât ne face suferința noastră

Mă încredințez în fiecare zi că oamenii sunt foarte îndurerați, sunt tare chinuiți. Pe de altă parte însă, nimic nu poate să-mi scoată din suflet credința că Dumnezeu le știe pe toate, le cunoaște pe toate și prin urmare, putem să ne încredințăm Lui, ca să credem și să ne odihnim, chiar dacă vedem înaintea noastră cel mai rău lucru.

Continuare …

Hrana dumnezeiască, duhovnicească şi nemuritoare este pacea sufletului

În îndulcirea trupească – în îmbuibare şi băutură – sufletul nu-şi află linişte şi pace, ci neîncetată luptă şi tulburare, beznă şi întuneric. Şi însăşi acea hrană şi băutură pururi sunt legate de multă grijă şi tulburare şi iarăşi nici în somn nu este pace şi linişte, ci poftiri întunecate şi tulburări înşelătoare. Însă hrana dumnezeiască, duhovnicească şi nemuritoare este pacea sufletului, liniştea vieţii, slobozenia duhului, nestingherirea conştiinţei – dulceaţa şi veselia veşnică: „Sătura-se-vor din grăsimea casei Tale şi din izvorul desfătării Tale îi vei adăpa pe ei” (Psalm 35, 8).

Continuare …

Încercaţi să plângeţi! Încercaţi să vă pocăiţi! – Predică la Duminica Vameşului şi a Fariseului

Se spune că cei doi oameni s‐au suit la templu. Fariseul a mers în față, stătea drept în fața altarului, se bătea cu pumnii în piept şi zicea: Doamne îți mulțumesc Ție, că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitor, desfrânat, mincinos, hoț şi aşa mai departe şi că nici măcar nu sunt ca acest vameş. Iar vameşul stătea la uşă, nici măcar nu dădea să‐şi ridice privirea şi se bătea cu pumnul în piept şi striga: Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosul.Toată parabola se reduce la aceste două prezentări de tipuri umane. În concluzie Mântuitorul spune: Adevărat vă spun vouă, că mai îndreptat s‐a întors vameşul acasă decât fariseul, pentru că cel ce se înălță pe sine se va smeri, iar cel care se smereşte pe sine se va înălța.

Continuare …

Mare lucru este a dobândi stăpânire asupra propriei limbi!

Cu toții ați întâlnit în viață destui oameni, mai ales femei, care trăncanesc, trăncănesc și iar trăncănesc la nesfârșit, fără vreo reținere, și limba lor nu mai obosește: meliță, meliță și iar meliță. Tot ce spun ei e deșertăciune, lucruri care nu aduc folos nimănui.
Știți că adeseori oamenii îi suportă pe acești flecari: „Trăncănesc, lasă-i să trăncănească” – iar lor li se pare că sunt ascultați cu plăcere, neștiind ca în adâncul inimii oamenii se simt împovărați de ei și chiar îi urăsc. Atât de mare rău este grăirea în deșert, răul pe care ei îl produc cu flecăreala lor!

Continuare …

Drumul greu şi măreţ al nebuniei pentru Hristos

Drumul greu şi măreţ al nebuniei pentru Hristos, adică drumul renunțării la tot ceea ce este părnântesc şi omenesc, drumul permanentei ei ascensiuni deasupra căderii spirituale, care te duce până acolo încât să-ţi oferi şi propriul suflet pentru binele aproapelui tău, este unul dintre cele mai mari fapte ale evlaviei.

Continuare …

Pr. Paisie Aghioritul – Ce este blestemul și ce efecte are

M-a întrebat cineva,,Ceea ce cântăm în Postul Mare, adică: ,,Adaugă lor rele, Doamne, celor măriți ai pământului” (Is.26, 15), de ce o spune, căci este blestem?” ,,Când năvălesc barbarii – i-am spus – și merg și distrug un popor fără vreo pricină, iar poporul se roagă ca să-i ajungă cele rele, adică să li se strice căruțele, iar caii lor să pățească ceva, ca să fie împiedicați, e bine sau rău asta? Aceasta se înțelege: să le vină piedici. Nu înseamnă că sunt blestemați”.

Părinte, când prinde blestemul?

Continuare …