Dacă Dumnezeu nu Se descoperă înauntrul nostru câtă vreme trăim aici pe pământ, nu vom putea să-L vedem nici în Cer.
Purtarea de grijă a lui Dumnezeu nu are hotar. El ne cârmuieşte nevăzut şi nimic nu se face fără voia Lui. În toate este statornicită ziua şi ceasul (A nu se înţelege din spusele Stareţului Partenie că acesta ar susţine predestinarea; el se referă la atotştiinta lui Dumnezeu.
De cativa ani, in vocabularul uzual al limbii romane – la toate nivelurile si chiar si in mediul bisericesc – s-a inoculat, cu titlul de sindrom, o grava eroare de exprimare in pronuntarea denumirii biblice a celui mai mare praznic al crestinismului: Sfintele Pasti, sau Invierea Domnului, sub forma peiorativa si stranie de „Paste”.
Acest fapt ne determina sa luam atitudine, semnaland pericolul iminent de degenerare in erezie a conotatiilor biblice si dogmatice, caracteristice acestui eveniment culminant al mantuirii noastre.
A doua zi dupa Buna Vestire a Preacuratei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu, Biserica de demult, prin tipicul Ierusalimului si prin randuiala marelui locas al Sfantului Sava, a hotarat a sarbatori Soborul Sfantului Arhanghel Gavriil cu cantari de lauda, cinstind pe bunul vestitor de bucurie.
Pentru ca se cuvine aceluia a fi cinstit de noi dupa vrednicie, ca cel ce a slujit taina mantuirii noastre, aducand Fecioarei celei fara de prihana vestire despre intruparea lui Dumnezeu Cuvantul, in preacuratul ei pantece.
„Fericiti cei curati cu inima ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.” (Mat. 5:8)
Ochiul curat vede lumea si tot ce este in lume; iar ochiul in care a intrat un pai nu poate nici sa se uite, nici sa vada. Asa este si cu inima omului. Dumnezeu a daruit inima omeneasca cu osebita vedere.
Buna Vestire este praznuita pe 25 martie /7 aprilie.
Rugaciunile incepatoare:
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
De la Egiptul păcatului la Ierusalimul ceresc
Ce ştim despre Maria Egipteanca? Cine a fost ea? Se poate răspunde: o desfrânată. Unii pot spune: o pustnică. Sau, fără să ezite: o sfântă. Maria Egipteanca este, înainte de orice, o minune, minunea transformării unei păcătoase în sfântă. Povestea vieţii ei este istoria acestei transformări.
E foarte important să învățăm asta astăzi pentru că felul în care suntem atacați acum, felul în care suntem smulși din relația cu Dumnezeu acum se deosebește de felurile prin care vrăjmașul a luptat de-a lungul istoriei.
Astăzi, majoritatea oamenilor nu mai sunt materialiști. Acum mentalitatea Noii Ere care este și vine la noi ne ademenește cu valori spirituale.
Mulţi oameni îşi doresc să aibă linişte şi pace în suflet, dar puţini sunt cei care reuşesc acest lucru. Motivele eşecului în această privinţă rezidă, de regulă, doar în ataşamentul pătimaş faţă de lucruri.
Averea, slava de la oameni, desfrânarea sau orgoliul ne împiedică să fim liniştiţi. Deşi Cuvântul ascetic scris de Sfântul Nil se adresează preponderent monahilor, pasajele despre liniştire ne pot fi de folos şi nouă, celor ce trăim în lumea tot mai plină de tulburare de astăzi.
„Din inima ies ganduri rele, ucideri, preacurvii, curvii, furtisaguri, marturii mincinoase, hule. Acestea sant care spurca pre om.” (Mat. 15:19)
1. Aceste cuvinte le-a spus Domnul tau, fiule. Acestea Le-a spus Evreilor necrestinati a caror inima, din pricina pacatului stramosesc si pacatului lor, se preschimbase in izvor nu al vietii, ci al mortii si a toata putreziciunea.
Viața Sfintei Maria Egipteanca se citește de obicei de două ori pe an, și anume: (1) Joi în Săptămâna a 5-a din Sfântul și Marele Post, la Utrenie (care se săvârșește miercuri seara), adica la „Denia Canonului cel Mare”.
Sfânta Maria Egipteanca, născută în Egipt (445), a părăsit la 12 ani casa părintească şi a trăit timp de 17 ani în desfrânări.
Sufletul smerit are o mare odihnă, dar sufletul mândru se chinuie pe sine însuşi. Omul mândru nu cunoaşte iubirea lui Dumnezeu şi e departe de Dumnezeu.
De multe osteneli şi de multe lacrimi e nevoie pentru a ţine duhul smerit al lui Hristos, dar fără el în suflet se stinge lumina vieţii şi el moare. Trupul poate fi veştejit repede prin post, însă nu e deloc uşor ca sufletul să se smerească aşa ca el să rămână mereu smerit, şi acest lucru cere multă vreme.
Fericirea nu poate înflori printre buruienile păcatului, cu atât mai puțin printre spinii și mărăcinii urii și vrajbei. Atâta vreme cât voi vă vrăjmășiți cu fratele vostru, pacea nu vă poate încălzi inima!…
„Într’un sat slujea un preot, care se certa necontenit cu citețul lui. Acest citeț nu terminase seminarul și nu putuse să se facă preot. Idealul lui era să ajungă măcar diacon. Din nefericire, nu se putea pune temei pe sprijinul preotului, pe care îl ura și cu care se certa neîncetat în chipul cel mai grosolan.
Zis-a avva Daniil: Ne-a povestit noua avva Arsenie ca pentru el, desi poate chiar el era.
Ca sezand un batran in chilia sa i-a venit un glas zicand: Vino si iti voi arata lucrurile oamenilor.
Si sculandu-se, a iesit si l-a dus pe el intr-ul loc si i-a aratat un arap taind lemne si facand o sarcina mare si acela se ispitea sa o ridice, dar nu putea. Si in loc de a mai lua dintr-ansa, el mergand mai taia lemne si adaoga peste sarcina.
Care patrie şi cetate a odrăslit şi a crescut pe acest viteaz nevoitor, Ioan Cuviosul, mai înainte de pustniceştile lui nevoinţe, cu siguranţă nu pot spune – zice Daniil monahul, scriitorul vieţii acestuia. Care loc îl are acum pe acest dumnezeiesc şi minunat bărbat şi cu ce dulceţi de hrană fără de moarte îl hrăneşte, este adeverit, că într-acea patrie se află el acum, pentru care Sfîntul Pavel, privighetoarea cea minunat glăsuitoare, a strigat: „Petrecerea noastră este în ceruri”, unde cu nematerialnică simţire, cu negrăită dulceaţă săturîndu-se de necheltuitele bunătăţi, primeşte răsplătirile cele vrednice de sudorile sale şi pentru dureri are cinstea cea fără durere, moştenind cereasca Împărăţie cu aceia al căror picior a stat întru dreptate.
Au mai existat studii care au scos în evidenţă faptul că postul e departe de a fi ceva negativ pentru sănătate, aşa cum învăţau ateii comunişti. O cercetare recent realizată in SUA a venit cu o sumedenie de dovezi. Conform studiului, a posti doar două zile din patru, fără ca acestea să fie consecutive, dublează speranţa de viaţă!
În plus după cum a arătat cercetarea o astfel de alimentaţie creşte şi performanțele creierului, protejându-l de Alzheimer.
Notă: Cuviosul Efrem (Filotheitul) din Arizona (n. 1927) este unul dintre cei mai renumiți părinți ortodocși contemporani, singurul ucenic de chilie al lui Gheron Iosif Isihastul (+ 1959) pe care-l mai avem în viață, lângă care s-a nevoit timp de 12 ani, ctitor a 17 mănăstiri ortodoxe în America de Nord.
Despre frica de Dumnezeu
✦ Frica de Dumnezeu este făclia care ne luminează ca să păşim pe drumul drept, care ne călăuzeşte la Împărăţia lui Dumnezeu.