Dacă Dumnezeu nu Se descoperă înauntrul nostru câtă vreme trăim aici pe pământ, nu vom putea să-L vedem nici în Cer.
Purtarea de grijă a lui Dumnezeu nu are hotar. El ne cârmuieşte nevăzut şi nimic nu se face fără voia Lui. În toate este statornicită ziua şi ceasul (A nu se înţelege din spusele Stareţului Partenie că acesta ar susţine predestinarea; el se referă la atotştiinta lui Dumnezeu. Sfântul loan Damaschin: Dogmatica, Cartea a 2-a, Cap. 30 n.tr.), încredinţează lui Dumnezeu orice nădejde a ta, şi El va avea grijă de tine. Dacă te bizui pe tine însuţi, atunci Dumnezeu te va ajuta într-o oarecare măsură, dar atotlucrătoarea Lui purtare de grijă se va retrage de la tine.
Când apare ajutorul omenesc, cel dumnezeiesc se îndepartează. Pe un oarecare pustnic îl slujeau îngerii, dar când s-au apropiat de el oamenii şi au început să îl ajute, atunci îngerii l-au părăsit.
Desăvârşita sărăcie pentru Hristos este o mare comoară. O dobândeşte numai acela care nădăjduieşte neclintit în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Să ai nădejde neclintită, şi vei vedea că Domnul nu va îngădui să mori de foame sau să îţi lipsească ceva din cele materiale, însă atunci purtarea de grijă dumnezeiască se va retrage. Apostolul Petru mergea pe valuri până în clipa când s-a îndoit în cugetul sau.
Pentru a dobândi răbdare în întristari şi în încercări, crede că toate se fac în viaţă noastră cu voia lui Dumnezeu.
Din ” Ne vorbeşte Stareţul Partenie de la Pecerska”