Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvînt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale.
Iubiti credinciosi,
Astazi, cind Sfinta Evanghelie ne prezinta doua din minunile savirsite de Mintuitorul nostru Iisus Hristos si anume vindecarea a doi orbi si a unui demonizat si mut, m-am gindit sa vorbesc despre minunile facute de Dumnezeu si de sfintii Lui. Daca veti asculta cu luare aminte, veti intelege marea deosebire dintre minunile lui Dumnezeu si cele ale sfintilor.
Troparul
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Nicodim, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
La 30 iulie 2007 trecea din această viaţă în veşnicie Întâistătătorul de atunci al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Teoctist. Au trecut şapte ani, dar în memoria celor care l-au cunoscut, figura ierarhului blând şi luminos a rămas încă vie. O mărturisesc mulţimea florilor de la mormântul său din Catedrala Patriarhală şi nu doar atât. Pentru cei care l-au ştiut, dar mai ales pentru cei care nu l-au cunoscut deloc, interviul de faţă reprezintă o scurtă întâlnire cu cineva pentru care satul unde s-a născut şi biserica sunt lucrurile cele mai dragi din lume.
Bartolomeu Anania, pe numele de mirean Valeriu Anania (n. 18 martie 1921, comuna Glăvile, județul Vâlcea; d. 31 ianuarie 2011, Cluj-Napoca), a fost un scriitor și cleric ortodox român.
Din 1993 și până la moarte a fost arhiepiscop al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului (până în 2005 în cadrul Mitropoliei Ardealului). În anul 2006 a devenit primul mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. În anul 2007 a fost principalul contracandidat al mitropolitului Daniel Ciobotea la alegerea noului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Pe binevestitorul mântuirii noastre, pe marele slujitor al lui Dumnezeu, pe trimisul cel purtător de bucurie la Preacurata Fecioară Maria, pe Arhanghelul Gavriil, se cuvine să-l lăudăm cu cântări, alcătuindu-i sobor de prăznuire a doua oară, pentru că întâiul sobor al acestuia se prăznuieşte a doua zi după Buna Vestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, adică la 26 martie, iar acum, iarăşi acelaşi sobor al lui se înnoieşte întru Sfânta Biserică şi iarăşi se pomenesc şi se preamăresc arătările lui cele minunate care s-au făcut prin dumnezeiasca poruncă.
Cu ajutorul Domnului şi cu binecuvântarea ÎPS Vladimir apărut nr. 5-6 pentru anul 2014 al revistei de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate ”Altarul Credinței”.
Revista apare o dată în două luni, astfel a fost editat numărul de iunie-iulie.
„Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina s-a întâlnit în ziua de 7 iulie, sub președinția Locțiitorului Mitropoliei, Mitropolitul Onufrie de Cernăuți și Bucovina, și a luat decizia de a convoca Adunarea Episcopilor din Ucraina în ziua de 13 august 2014 la Kiev, pentru alegerea noului Întâistătător.”
Conform informațiilor transmise pe 8 iulie de Agenția de știri Interfax, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina a luat hotărârea de a-și alege Întâistătătorul în ziua de 13 august 2014.
Lipsa credinței, desparțirea de învățătura Bisericii Dreptslăvitoare îl conduce pe om la multe lucruri necugetate și cu efecte dezastruoase în viitor. Conform educației moderne astăzi auzim foarte des cuvinte nesăbuite, chiar blesteme, fără ca cineva să conștientizeze gravitatea acestui fapt și rezonanța lor în lumea înconjurătoare.
Uneori oamenii își „drăcuiesc” proprii copii, sau propriile rude, propriile lucruri, propria muncă de pe ogoare și apoi se așteaptă ca evenimentele vieții să fie fericite. Părintele Porfirie ne propune niște exemple demne de luat în seamă:
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Pangratie, Episcopul Taorminei, glasul al 4-lea:
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Pangratie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre…
Înalt Prea Sfinţia Voastră, Înalt Prea Sfinţite Stăpâne!
Cu prilejul celei de a 25-a aniversări din ziua hirotoniei în treapta de arhiereu, Vă adresăm сaldele noastre felicitări şi urări de bine.
Au trecut douăzeci și cinci de ani de când purtaţi cu cinste toiagul arhieresc, păstorind cu înţelepciune şi dragoste turma ce V-a fost încredinţată spre îndrumare pe calea mântuirii.
În acest răstimp, slujitorii şi credincioşii Bisericii Ortodoxe din Moldova V-au îndrăgit ca pe un părinte drept, cumpătat şi bun, care nu-şi precupeţeşte puterile pentru luminarea şi sprijinirea fiilor şi fiicelor duhovniceşti.
Ne rugăm Bunului Dumnezeu şi Maicii Domnului să Vă ţină încă mulţi ani la cârma Bisericii strămoşeşti, ferit de primejdii şi ispite, pentru a Vă continua lucrarea binecuvântată de Dumnezeu întru propăşirea neamului și a credinței.
Cu dragoste și fiască ascultare,
Egumena Epistemia cu obștea Sfintei Mănăstiri Suruceni
Condacul 1
Celei alese dintre toate neamurile, Aparatoarei neamului crestinesc, cantare de multumire aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, pentru sfanta ta icoana. Iar tu, ca o milostiva si ajutatoare a celor ce alearga spre tine, apara-ne pe noi de tot necazul si de toata nevoia, ca sa strigam tie: Bucura-te, Aparatoare grabnica a neamului crestinesc.
Troparul Sfântului Mare Mucenic Procopie, glasul al 8-lea:
Nu de la oameni, ci de la Dumnezeu primind chemare, sfinte, ai lăsat credinţa părintească cea rea şi slujbele cele orânduite; şi râvnind după Hristos, ca un al doilea Pavel, ai suferit multe osteneli şi răni. Şi primind acum cununa cea făgăduită, Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
O impresionantă „icoană“ a luptei monahului cu patimile, din muzeul Mănăstirii Buciumeni, Arhiepiscopia Dunării de Jos, judeţul Galaţi, mărturiseşte mai convingător decât orice despre verticala nevoirii. Despre urcuş şi adâncire în sine şi în taină. Despre luptă continuă şi lumină. Pace şi Adevăr. Privind-o, înţelegem mai bine de ce, chiar şi atunci, sau poate mai ales atunci când nu se mai află printre noi, ei, nevoitorii cu inima, ne sunt atât de aproape. Maica Agata Ciuciu, care şi-a început urcuşul nevoirii la Buciumeni, ne luminează prezentul cu exemplul nevoirii sale, din paginile Patericului românesc.
În dimineața acestei zile, Arhierii Bisericii Ortodoxe din Moldova, stareții și starețele de mănăstiri și protopopii din Eparhia de Centru, precum și mulțime de credincioși, s-au reunit la Catedrala „Naşterea Domnului” din Chişinău, pentru a prăznui prin rugăciune cei douăzeci şi cinci de ani de arhipăstorie ai Înaltpreasfinţitului Mitropolit Vladimir.
Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost marcată de rugăciuni de bucurie şi recunoştinţă faţă de Bunul Dumnezeu, pentru ocrotirea cerească a binecredinciosului nostru popor în frunte cu Întâistătătorul său.
Cuviosul Sisoe, iubind din tinereţe pe Dumnezeu, a luat asupra sa jugul crucii şi cu osârdie a urmat lui Hristos, petrecând cu postniceşti nevoinţe în pustiile Egiptului, unde, prin smerenie şi prin rugăciuni, în viaţa cea asemenea cu îngerii, biruia taberele vrăjmaşilor celor nevăzuţi. Petrecerea lui era în pustiul muntelui în care s-a nevoit Cuviosul Antonie cel Mare, şi fericitul Sisoe era următor vieţii lui Antonie. El a luat atâta dar de la Dumnezeu, pentru smerita lui cugetare, încât a înviat şi morţi, precum este arătat în Pateric, unde se află scris aceasta:
Un om oarecare, mirean, a mers pentru binecuvântare la Părintele Sisoe, în muntele lui Antonie, având cu el pe fiul lui – un copil mic.
Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Serghie, egumenul Radonejului
Cuviosul Serghie de RadonejCuviosul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Serghie a fost născut în cetatea Rostovului, din părinţi binecredincioşi, Kiril şi Maria. Deci, l-a ales pe el Dumnezeu pentru slujba Sa încă din pîntecele mamei sale, căci intrînd oarecînd mama lui, după obiceiul său, în Biserică la Sfînta Liturghie şi avînd în pîntece pe acest prunc, cînd au vrut să înceapă a citi Sfînta Evanghelie, pruncul a glăsuit, încît au auzit toţi cei ce erau aproape de maica sa. Dease-menea, în vremea cîntării heruvicului, a doua oară a strigat pruncul.
Troparul Sfântului Cuvios Atanasie Atonitul, glasul al 3-lea:
De viaţa ta cea în trup s-au minunat cetele îngereşti, cum, cu trupul, la luptele cele nevăzute ai ieşit, pururea mărite şi ai rănit cetele demonice. Pentru care, Sfinte Atanasie, Hristos ţi-a răsplătit cu bogate daruri. Drept aceea, părinte, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.