Împrăştierea provine din nelucrarea minţii, nepreocupându-se de cele necesare. Iar mintea nu lucrează și este fără de grijă din cauza necredinţei în prezenţa lui Dumnezeu care cercetează inimile şi rărunchii.
Căci dacă ar fi crezut aceasta, în mod sigur ar fi făcut ceea ce s-a spus: “Pururea pun pe Domnul înaintea mea; că, de este la dreapta mea, nu mă voi clătina”.
Valeriu Gafencu sau Ce aproape de noi este fericirea! Să fii refugiat din Basarabia şi despărţit de familie, să fii condamnat pe motive politice la 25 ani închisoare la vârsta de 20 ani, să-ţi vezi sfârşitul vieţii pământeşti că se apropie după 11 ani de temniţă şi să poţi afirma că eşti un om fericit, pentru cei mai mulţi dintre noi pare cu neputinţă.
Aceasta se poate prin credinţă. Prin credinţă, suferinţa se transformă în bucurie. Viaţa lui Valeriu Gafencu ne arată aceasta.
„Didahiile” sunt şi astăzi o operă actuală prin faptul că autorul lor s-a străduit, în limita puterilor sale, să sprijine, să ajute pe păstoriţi în nevoile lor, în aspiraţiile lor. El nu s-a mulţumit să rostească de la înălţimea amvonului cuvinte de mângâiere către cei asupriţi, ci le-a arătat că el însuşi cunoaşte starea fiecăruia şi este părtaş la ea: „Încăş poate să zică fieştecine din voi în gândul său: dară noi avem nevoi grele asupra noastră şi nu putem să facem aceste ce zici. Ci eu încă zic că iaste aşa şi crez: numai că la greul acela sunt şi eu părtaş şi într-acel jug ce trageţi voi, trag şi eu…” (La Duminica Vameşului, cuvânt de învăţătură).
La Sfânta Mânăstire Agapia Nouă am întâlnit-o pe maica Filofteia, în muzeul mânăstirii, îndeletnicindu-se, printre multe altele, cu a fi ghid pentru pelerinii curioşi să afle lucruri vechi şi noi legate de tumultoasa istorie a acestui aşezământ. Un loc de credinţă şi lumină, un loc de tainică lucrare a Bunului Dumnezeu prin smerite feţe monahiceşti, dar şi un loc de îndelung zbucium, fie că vorbim despre vremuri de demult, străluminate de credinţă, fie că vorbim despre un trecut recent, dar potrivnic vieţuirii întru Hristos. Mânăstirea Agapia Nouă a fost construită în secolul 17, iar în secolul 19 a fost pictată de Nicolae Grigorescu.
„Comentariul liturgic al Sfântului Nicolae Cabasila reprezintă, incontestabil, culmea cea mai înaltă a scrisului teologic bizantin în domeniul interpretării Liturghiei. El este.” (Pr. Prof. Dr. Ene Branişte)
„Având în vedere valoarea deosebită a acestei cărţi de spiritualitate ortodoxă liturgică, precum şi utilitatea studiului academic care o însoţeşte, sperăm că republicarea ei va fi spre folosul tuturor celor care doresc să cunoască mai bine înţelesul şi importanţa Sfintei Liturghii în viaţa Bisericii şi a creştinului.” (Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă)
Ținta urmărită de autorul celor Cinci cuvântări despre Dumnezeu este stabilirea doctrinei despre Sfânta Treime. În tumultuoasele secole al III-lea și al IV-lea d.Hr. apăruseră mai multe curente de gândire care încercau să ofere explicații marilor teme de reflecție ale Bisericii primare. Principalele erezii din epoca erau arianismul, eunomianismul și pnevmatomahismul; acestea își întemeiau opiniile pe suplețea alunecoasa a logicii filozofice. Susținătorii lui Arie și Eunomie negau caracterul divin al lui Hristos și considerau că esența creștinismului constă doar în cunoașterea teoretică a lucrărilor dumnezeiești prin intermediul filozofiei. Scriind cele cinci cuvântări teologice, Sf. Grigorie de Nazianz atacă opiniile acestora de pe o poziție consecvent ortodoxă, aducând o contribuție hotărâtoare la fundamentarea doctrinei despre Sfânta Treime.
Unde nu există iubire întru Hristos, nu există viaţă duhovnicească. Dragostea către fraţi trebuie să fie puternică, sinceră, curată; aceasta se vede când îi răbdăm pe fraţi, când îi ajutăm, când nu-i întristăm.
Dacă avem dragoste către Dumnezeu, împlinim toată legea. Domnul a zis: „Orice oferiţi celui mai mic dintre oameni, Mie îmi oferiţi”. Gândește-te acum: orice ajutor îi aduci unui om sărman, Îl slujești pe Însuși Hristos, chiar dacă de multe ori un ajutor adus unui om din lume e folosit pentru a păcătui.
Astăzi trăim într-o lume a judecăților între oameni, a osândirii și a clevetirii și de aceea trebuie să luăm bine aminte la severele avertismente scrise de părintele Emilianos:Legea lui Dumnezeu este valabilă pentru fiecare persoană.
Dar el (Cuviosul Nil Calavritul) având pururea în minte poruncile Stăpânului, ca și cum ar fi fost spuse numai către el, și amintindu-și că „cel ce zice fratelui său: Racca, vinovat va fi focului gheenei!” (Mt.5, 22), nu a spus niciodată către acesta vreun cuvânt rău.
Sfântul Nicon de la Optina a fost ucenicul marelui Stareţ Varsanufie şi cel din urmă dintr-un lung şir de părinţi duhovniceşti ce începe cu Stareţii Moise, Antonie, Leonid, continuă cu Macarie, Ilarion, Amvrosie, Anatolie, Isaac, Iosif şi sfârşeşte cu Anatolie cel Tânăr, Nectarie şi Isaac cel Tânăr. El s-a învrednicit de multe binecuvântări dumnezeieşti, iar după adormirea acestuia şi închiderea Optinei a pătimit întemniţări şi prigoane din partea stăpânirii celei fără de Dumnezeu, alăturându-se cetei cereşti a cuvioşilor mărturisitori în 1931. După 60 ani, Biserica l-a proslăvit ca sfânt, prăznuindu-se alături de ceilalţi Sfinţi Stareţi ai Optinei în sobor, la 11 Octombrie.
Această carte face parte dintr-un şir de patru cărţi despre Psihoterapia ortodoxă. La prima sa publicare în Grecia, Psihoterapia ortodoxă a Arhimandritului Hierotheos Vlachos a avut un impact neaşteptat, chiar exploziv, dând naştere multor discuţii şi inspirând alte trei cărţi cu acelaşi subiect: Tratament vindecător, Convorbiri despre Psihoterapia ortodoxă, şi cartea de faţă – Boala şi tămăduirea sufletului în tradiţia ortodoxă.
Toți Sfinții Părinți sfătuiesc să zăvorâm comorile duhovnicești, adunate în tainica răcliță a smereniei, cu cheia tăcerii. Dacă postești – sfătuiesc ei – urmează Evanghelia, taci și nu te lăuda înaintea oamenilor! Atunci postul tău îți va aduce folos, te va curăți și te va pregăti pentru ospățul duhovnicesc din împărăția cerurilor.
Dacă te rogi, nu fi ca fățarnicii, cărora le place, prin sinagogi și prin colțurile ulițelor…, să se roage, ca să se arate oamenilor! (Mt. 6, 5). Aceia vor primi prin lauda lumii plata lor aici, pe pământ, și nu mai au cu ce să mai aștepte în cer.
Încetarea vrajbei și iertarea jignirilor ne-au fost poruncite nu pentru că Dumnezeu ar avea nevoie de ele, ci pentru că ne sunt de folos. Cine îi iartă păcatele aproapelui său, va primi și el iertare de la Dumnezeu, după făgăduința Mântuitorului. Și cât de multe păcate avem noi înaintea lui Dumnezeu! Și dacă ne gândim ce vom răspunde în ziua Judecății pentru toate acestea, câtă frică ar trebui să ne cuprindă! Spre marea noastră rușine, ni se vor descoperi la înfricoșătoarea Judecată a lui Dumnezeu, înaintea întregii lumi toate faptele noastre întunecate.
Toamnă dulce, toamnă cu frunzele toate flori (George Topârceanu)
Toamna este o a doua primăvară, în care fiecare frunză este o floare (Albert Camus)
Tâlcuri din Sf. Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusa de Adrian si Xenia Tanasescu-Vlas; ediţia a doua; Anul apariţiei: 2011
Daca tot te-ai sculat la rugăciune, ce te costă să-ţi iei cu tine şi mintea împreună cu inima? Şi ia-le, chiar de se vor împotrivi. Atunci se va înfiripa o rugăciune adevărată, ce va atrage mila lui Dumnezeu, şi făgăduinţa făcută rugăciunii de către Dumnezeu – cereţi şi vi se va da – se va împlini.
ÎPS Mitropolit Bartolomeu Anania – A fi sfânt nu este uşor
Mitropolitul Bartolomeu (Anania) (1921-2011) a fost arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului si mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului.
Inima iubitoare este mijlocul prin care cineva reuşeşte să cunoască adevărul, cu toate că uneori Dumnezeu este silit să o frângă şi să o smerească pentru a o face receptivă – precum a făcut cu Apostolul Pavel, care la un moment dat sufla ameninţare cumplită împotriva creştinilor şi îi prigonea.
Însă Dumnezeu cunoaşte deodată trecutul, prezentul şi viitorul inimii şi El vede momentul când poate să intervină şi să comunice cu ea.
Protos. Ioachim Pârvulescu, starețul Mănăstirii Lainici: Sfânta Taina a Spovedaniei pe înțelesul tuturor. Ghid de spovedanie cu povețe și învățături.
Încercări de a face înțeleasă Taina Spovedaniei; Păcatele cele mai mari care cauzează ființei noastre umane; Ghid de spovedanie pentru copii și tineret; Ghid pentru spovedania adulților; Rânduiala Sfintei Spovedanii etc.