Îndoielile, la fel ca și gândurile desfrânate și hulele, trebuie să le disprețuim, să nu le acordăm atenție. Disprețuiți-le – vrăjmașul-diavol nu va rezista, va pleca de la voi, căci toate gândurile desfrânate, hulele și îndoielile nu sunt ale voastre, atunci el vă va copleși, vă va doborî, vă va ucide.
Omul credincios, care Îl iubește pe Dumnezeu, nu poate huli, dar, cu toate acestea, observă în el două porniri: și iubește, și hulește. Evident că mai există o forță rea, care aduce îndoielile.
De aceea nu este deloc de mirare că ea poate deștepta, poate stârni îndoieli, și încă ce îndoieli! Nu le dați atenție. Câți oameni cu adevărat credincioși au fost, care au suferit cumplit din pricină că au primit aceste îndoieli, le-au cercetat, le-au analizat.
De aceea trebuie să disprețuiți aceste îndoieli și hule, și gânduri desfrânate; atunci ele nu vă vor vătăma deloc, mai ales dacă le veți descoperi starețului-îndrumător. Dar nu trebuie să le descoperiți în amănunt, altfel vă puteți face rău și vouă, și starețului. Mai ales gândurile desfrânate, această groapă urât mirositoare trebuie s-o acoperiți, nu să scormoniți în ea.
Cuv. Varsanufie de la Optina