Împrăştierea provine din nelucrarea minţii, nepreocupându-se de cele necesare. Iar mintea nu lucrează și este fără de grijă din cauza necredinţei în prezenţa lui Dumnezeu care cercetează inimile şi rărunchii.
Căci dacă ar fi crezut aceasta, în mod sigur ar fi făcut ceea ce s-a spus: “Pururea pun pe Domnul înaintea mea; că, de este la dreapta mea, nu mă voi clătina”.
Dar cel care face aceasta şi cele asemenea nici nu va îndrăzni vreodată, nici nu va avea timp să gândească ceva, care nu contribuie la zidirea credinţei, chiar dacă s-ar părea că este bun, ca și cum (n-ar fi) din cele oprite şi care nu plac lui Dumnezeu.
Sf. Ierarh Vasile cel Mare