… Frânge-te, inimă, cât nu e târziu, și vezi, dacă mai ai dragoste acolo. Doamne, sunt un fir de nisip, dar numai Tu știi ce vei face cu el, fie-Ți milă și Te naște și-n acest firicel. Căci fără Tine, Doamne, de unde să mai fie soare, lună, stele, adiere de vânt, albastrul din cer, de unde să mai fie fluturași și gândăcei, furnicuțe, albinuțe, oi blănoase și văcuțe, ape multe și izvoare? Doamne, de unde roua cristalină pe firicelele de iarbă? Mă minunez de Tine, când hoinăresc cu privirea peste petalele de trandafir.
Atâtea descoperiri în lumea aceasta! Atâta știință! Toate nu pot întrece bucuria mea când mă pierd printre fulgii de nea. Doamne, Tu ești Pacea și Bucuria mea! Tu ești sarea noastră, vin-o și dă gust cuvintelor frumoase, să dispară singurătatea, tristețea, invidia, ura… Praznicul Mare să unească toată lumea. Iar toate cele create de Tine să nu înceteze niciodată a șopti omului la ureche Adevărul despre Tine.
Iată cât de frumos cerul a suflat și pământul s-a îmbrăcat în haină de Sărbătoare! Suflă, Doamne, și peste noi duh de smerenie, duh de dragoste, duh de rugăciune, ca în noaptea acestei lumi să se acopere inima cu haina albă și luminoasă, și din oameni pământești să devenim oameni cerești…
Bucurie sfântă, pace, sănătate, mult har și dar de la Domnul!
Ce frumos,💔😓💔