Şi ei (demonii – n.n.) asudă şi se ostenesc în lupta cu neamul omenesc, ca să poată obține victoria pe care o doresc, şi-i cuprinde şi pe ei tristețea care ne-ar fi cuprins pe noi, dacă am fi fost învinşi de ei, potrivit acestor cuvinte: «Este un capăt al vrăjmăşiei lor: răutatea buzelor lor îi va acoperi», şi «Răutatea lui se va întoarce în capul lui», şi: «O să-i vină lațul pe care nu-l cunoaşte; cursa pe care o ascunde îl va prinde pe el şi va cădea în lațul lui», pe care, se-nțelege, l-a pregătit pentru a înşela pe oameni. Suferă şi ei nu mai puțin şi, precum ne biruie ei, îi biruim şi noi, iar învinşi, nu se retrag fără întristare. (…) Nu este îndoială pentru nimeni că, atunci când sunt învinşi de noi, ei sunt în mod necesar de două ori striviți: întâi, pentru că sfințenia pe care o caută oamenii ei au pierdut-o, aceasta constituind o pierdere şi pentru neamul omenesc, şi al doilea, pentru că ele, duhuri necurate, dar duhuri, au fost învinse de nişte ființe trupeşti şi pământeşti.”

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, Partea I, Prima convorbire cu părintele Serenus, Cap. XXI, 3, 5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 425 ziarullumina.ro

 

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.