Omul gândește, chiar mai mult decât respiră. La o singură inspirație pot apărea zeci de gânduri, fără ca măcar să le conștientizăm. Și totuși, rareori ne oprim să ne dăm seama cât de mult ne definesc ele. Gândurile ne modelează caracterul, ne conturează chipul lăuntric și dau formă identității noastre. Nu întâmplător se spune că omul este ceea ce gândește.
Întreaga noastră viață este, în mare măsură, rodul gândurilor noastre. Prin ele ne clădim prezentul și ne deschidem sau ne închidem viitorul. Viitorul nu este ceva fix, deja scris undeva; el se naște din alegerile pe care le facem, iar aceste alegeri izvorăsc din gândurile noastre. Sfânta Scriptură ne arată chiar că schimbarea gândirii poate schimba și cursul hotărât al lucrurilor.
Vedem din istoria prorocului Iona și a cetății Ninive că Dumnezeu, în iconomia Sa, primește pocăința omului și schimbă ceea ce părea a fi o hotărâre definitivă. Ninive era cufundată în păcat, iar nimicirea sa fusese anunțată. Însă, când oamenii și-au schimbat gândirea, s-au smerit și s-au pocăit, Dumnezeu a miluit cetatea. Scriptura spune limpede că Dumnezeu „S-a milostivit”, iar oamenii au fost cruțați. Atât de mare este puterea schimbării și a înnoirii gândirii!
În viața duhovnicească, însă, este important să facem o deosebire. Nu orice gând care ne trece prin minte ne definește. Gândul insistent, care vine și pleacă, dar revine mereu, ne tulbură, ne apasă și caută să pună stăpânire pe inimă. Acest tip de gând are o mare putere asupra omului, influențând nu doar viața lăuntrică, ci și starea trupului.
Există multe exemple care arată cât de profund poate lucra mintea asupra trupului. Se spune că într-o mănăstire trăia un părinte care nu putea suporta uleiul de susan, dar mânca halva cu mare plăcere. Când cineva i-a spus că halvaua este făcută tocmai din susan, a vomitat. Atât de mare poate fi puterea gândului!
Un alt exemplu grăitor este cel al unei femei care suferea de ani întregi de tulburări psihice. Un medic, cu multă înțelepciune, i-a oferit un „tratament”, prezentat ca fiind foarte rar și de mare valoare, spunându-i că trebuie să urmeze cu strictețe schema prescrisă. Femeia a urmat indicațiile cu atenție, s-a liniștit, s-a vindecat și a mulțumit lui Dumnezeu pentru ajutor. Abia mai târziu s-a aflat că „medicamentul” nu fusese altceva decât niște bomboane. Gândul, încrederea și nădejdea au lucrat vindecarea.
Toate acestea ne arată cât de mare este responsabilitatea pe care o avem față de gândurile noastre. De aceea, Părinții Bisericii ne îndeamnă să ne păzim mintea și să ne curățim gândurile prin rugăciune, pocăință și smerenie. Pentru că, în cele din urmă, pacea sau tulburarea, sănătatea sau boala, apropierea sau îndepărtarea de Dumnezeu încep, de multe ori, dintr-un singur gând primit sau respins la timp.
Gheron Nikon, Stareț al Chiliei „Sfântul Spiridon”, Nea Skiti, Sfântul Munte Athos, Traducere după pravoslavie.bg