Libertatea noastră caută cu adevărat ceea ce o sporeşte şi, prin urmare, doreşte ceea ce doreşte şi Dumnezeu pentru noi. Atunci omul uneşte în el voia lui Dumnezeu cu voia sa, nu în chip înrobitor, ci din iubire, armonizând voia lui cu voia lui Dumnezeu la nivelul deplinei libertăţi. Ceea ce cere Dumnezeu de la om este tot ceea ce-l ajută să se dezvolte şi să se întregească ca persoană. Să valorifice toate puterile şi însuşirile cu care l-a înzestrat. Şi omul cu adevărat liber răspunde: „Facă-se voia Ta, Doamne!”.
Desigur, această alegere corectă care duce la identificarea voii noastre cu voia lui Dumnezeu nu este ceva statornic, nu e o alegere pe care omul o hotărăşte o dată pentru întreaga lui viaţă. Este o strădanie chinuitoare şi grea a voinţei omului împotriva celor de jos, a celor inferioare, împotriva celor trupeşti şi egoiste. Mare putere este voia liberă a omului, dar şi o cursă uriaşă. Puterea o dă Dumnezeu, iar cursa o întinde diavolul.
Aleka Ritsou, Maxim Mărturisitor şi sfânt, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2015, p. 83