Ce putem face pentru a evita extremele mai sus menţionate şi pentru a duce o viaţă cu adevărat rodnică în aceste vremuri primejdioase? Pentru că perioadele copilăriei şi tinereţii sunt critice pentru formarea sufletului, răspunsul la această întrebare se va adresa în primul rând părinţilor. Aceştia trebuie să fie conştienţi de faptul că duhul lumii rareori ajută şi de cele mai multe ori împiedică creşterea copiilor într-un duh ortodox autentic. Chiar şi ceea ce învaţă un copil astăzi în şcoală este rareori pătruns de atitudini şi filosofii eronate. De aceea părinţii au o mare responsabilitate, pe de o parte de a fi atenţi la ceea ce este expus copilul lor – programele TV, orele de educaţie sexuală la şcoală, filme, muzică –, iar pe de altă parte, să-şi educe copilul într-o înţelegere creştină adecvată situaţiilor concrete. Un copil căruia i se formează gustul pentru muzica clasică bună, pentru literatură, istorie şi artă, chiar şi pentru ştiinţă, este cel puţin parţial vaccinat împotriva culturii consumeriste şi a ispitelor acesteia.
Dar nu numai copiii, ci noi toţi ducem o luptă pe viaţă şi pe moarte cu lumea anticreştină, care într-adevăr „este mult prea prezentă în vieţile noastre” astăzi. Cineva care s-a convertit la Ortodoxie direct de la cultura rock are un drum greu de urmat înainte de a deveni un adevărat creştin ortodox. Pe de altă parte, o persoană familiarizată cu cele mai bune produse ale culturii seculare – care în Occident prezintă aproape întotdeauna conotaţii religioase şi creştine bine definite – are o şansă mult mai mare de a duce o viaţă ortodoxă normală şi rodnică. Nu trebuie să ne izolăm artificial de realitatea lumii de azi; ci mai degrabă trebuie să învăţăm să folosim cele mai bune lucruri pe care lumea poate să ni le ofere, pentru că orice lucru bun din lume – dacă suntem suficient de înţelepţi ca să-l vedem – Îl arată pe Dumnezeu şi trebuie să-l folosim. Prea mulţi oameni fac greşeala de a limita Ortodoxia la slujbele Bisericii, la canonul de rugăciuni şi la lectura ocazională a cărţilor duhovniceşti. Adevărata Ortodoxie presupune însă un angajament care implică toate aspectele vieţii noastre. Fie eşti ortodox permanent şi în fiecare zi, în orice situaţie a vieţii – fie nu eşti cu adevărat ortodox. De aceea trebuie să ne formăm o concepţie de viaţă ortodoxă şi să o asumăm existenţial.
Părintele Serafim Rose, Să vieţuieşti potrivit unei concepţii ortodoxe