Când ne rugăm, și nu vedem nici un răspuns la rugăciune, atunci când ne pare că Dumnezeu tace?
Atâta vreme cât omul va aștepta rezultatul rugăciunii sale, nu-l va vedea niciodată, căci principiul însăși al acestei rugăciuni este greșit. Nu mă rog pentru a vedea unele fructe sau rezultatul care ar fi. Mă rog ca păcatele mele să fie iertate, ca Domnul să-mi dăruiască har.
Domnul ne dă Trupul și Sângele Său, și șterge păcatele noastre prin Biserica Sa. El ne dă harul Duhului Sfânt. De aceea este suficient să ne rugam la Dumnezeu cu simplitate și smerenie ca El să ne acorde harul Său. Omul smerit crede în Dumnezeu și nu se întreabă dacă Dumnezeu îl aude sau nu. Dacă ne dorim să vedem rezultatul rugăciunii înseamnă că am pus aceasta la îndoială. Și, din moment ce Dumnezeu nu vrea să ne facă rău din pricina mândriei noastră, El ascunde rodul rugăciunii noastre.
Este foarte posibil ca El să-l arate când dăm dovadă de smerenie, și când ne putem delecta de fructele rugăciunii fără chiar să ne dam seama. Unui călugăr care întotdeauna cerea să vadă roadele rugăciunii sale, un Părinte duhovnic i-a spus: „Arăți ca un om care seamănă sămânța și în fiecare zi o dezgroapă pentru a vedea dacă rădăcinile au început să crească sau nu. Lasă această sămânță în pământ, udo, ai grijă de ea, și va crește de la sine”.
Mitropolitul Atanasie de Limassol